E incredibil Malinul. De fiecare data când ajung în Alpi zic
ca avem niște dealuri mici acasă și le-am numit munți ca sa avem si noi ceva forme de relief mai "impunatoare". Când ajung pe Malin
totul se schimba radical... E totul bestial și recunosc ca am subestimat munții aflați la doi pași de casa!
E o traditie sa schiez cele doua vai in aprilie sau la inceput de mai, iar sezonul acesta ma bucur ca am refacut tura dupa o pauza de un an. In 2017, din lipsa zapezii am preferat sa schiez mai mult in Fagaras si sa renunt la ideea de a cobori cele doua vai din Bucegi. A fost ok si acolo, dar simteam ca ceva lipseste.
Trebuie sa resunosc ca nu iubesc retragerea de pe Malin, cu cele o mie de săritori pline de pământ si prefer sa urc la loc Valea, de fiecare data cand am ocazia. Astfel am sansa sa cobor inca o vale si sa am parte de o retragere usoara prin padure, de maxim o ora, un excelent motiv sa stau cu gasca la povesti faine.
Iar Valea Alba o sa fie alegerea fireasca si pe viitor, cu acea retragere superba pe plaiul Munticelului e ca o plimbare frumoasa prin padure.
Pe viitor sper sa adaug si Priponul pana la intersectia cu brana mare a Costile si sa urc la loc valea. Pare o provocare ceva mai dura, cu peste 1500 de m dif de nivel urcati si 2300 de m la vale pe doage, dar eu zic ca se poate. Ar fi trei vai intr-o singura zi, eu zic ca e fix asa cum trebuie pentru a termina cu succes un sezon de ski.
Iubesc vaile din Bucegi, iar aceasta perioada e una excelenta pentru a le schia. Desi sunt peste 30 de grade in fiecare zi de mai bine de o luna, Alba si Malin s-au pastrat excelente si sunt surprinzator de late.
Nu ne oprim aici, pentru mine sezonul nu s-a terminat :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu