Pentru prima data Marea Neagra a fost Speciala. A fost albastra ca cerul si curata asa cum nu am vazut-o pana acum. Si ma mandresc cu aceste imagini, pentru ca sunt rare si ma bucur ca le-am surprins intr-o zi superba de sambata, la sfarsit de martie.
Dar gandul ma duce fara sa vreau la tatal meu. De multe mi-a spus ca nu ar da marea
pentru o batranete petrecuta in zonele de munte, mult prea indepartate pentru el ...si de marea lui iubita. M-am uitat la albastrul nesfarsit al apei si parca i-am vazut chipul frumos si plin de fericire, asa cum l-a avut toata viata. L-am simtit iar aproape, asa cum l-am stiut inca de cand eram mic.
Ar fi fost frumos sa facem iar o alergare impreuna pe plaja, asa cum facea de fiecare data cand prindea o asemenea zi cu soare si cu vreme frumoasa de primavara.
Daca v-a fost dor de Happy, inca e happy la cei opt anisori :)
S-a lasat si cu o mica alergare pe plaja cu Andra. Am ras, ne-am adus aminte de ce era mai frumos si ne-am uitat fara sa vrem mai tot timpul spre mare. Era superba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu