Vineri ma intreaba un coleg de munca ce vreau sa fac in weekend, ca iar se anunta ploi si vreme proasta. Pai raspunsul e simplu: vrem sa incheiem sezonul de schi pe Valea Morarului.
Am fost de trei ori pana acum pe aceasta vale dar de fiecare data am avut parte doar de vreme proasta, balaureala aiurea pe brane suspendate si valcele secundare care dau in creasta Balaurului, ninsoare puternica si atmosfera de iarna in luna septembrie acum 3 ani sau ploaie si vizibilitate zero. E o vale usoara, care poate fi urcata de oricine, pe vremuri daca nu ma insel a fost marcata la fel ca Valea Alba, dar pare si mai interesanta in mai cand poate fi coborata pe schiuri pana in Poiana cu Urzici.
Valea Sugarilor, pe aici am coborat saptamana trecuta cu Diana, Geo si Cristi:
In drum spre cabana Omu am avut parte si de o mica surpriza: un pui de urs alerga singur singurel pe platou, fara mamica urs si fratiorii lui. Asta e, in Bucegi e plin de ursi asa ca strigam si facem galagie cat putem pentru a evita o intalnire surpriza cu marele brun suparat ca nu-si gaseste ursuletul pierdut.
Marele Cerdac: alegem traseul de iarna, fara piolet zburam sigur peste ultimul sir de stanci:
Valea Ialomitei, se putea schia fara probleme pana aproape de cascada:
Valea Cerbului avea zapada doar pe firul principal, dar parea ok de schiat pana aproape de limita padurii. La anu sper sa schiez si aceasta vale, e usoara dar iti ofera multe variante de coborare:
Cabana Omu:
Statia meteo Omu:
Intrarea in Valea Morarului:
In caldarea de sub Varful Omu am prins zapada excelenta (am ales intrare de sub statia meteo), vremea a tinut cu noi si am facut inca o urcare cu schiurile in carca pentru a ne bucura de omatul excelent:
Am fost de trei ori pana acum pe aceasta vale dar de fiecare data am avut parte doar de vreme proasta, balaureala aiurea pe brane suspendate si valcele secundare care dau in creasta Balaurului, ninsoare puternica si atmosfera de iarna in luna septembrie acum 3 ani sau ploaie si vizibilitate zero. E o vale usoara, care poate fi urcata de oricine, pe vremuri daca nu ma insel a fost marcata la fel ca Valea Alba, dar pare si mai interesanta in mai cand poate fi coborata pe schiuri pana in Poiana cu Urzici.
Valea Sugarilor, pe aici am coborat saptamana trecuta cu Diana, Geo si Cristi:
In drum spre cabana Omu am avut parte si de o mica surpriza: un pui de urs alerga singur singurel pe platou, fara mamica urs si fratiorii lui. Asta e, in Bucegi e plin de ursi asa ca strigam si facem galagie cat putem pentru a evita o intalnire surpriza cu marele brun suparat ca nu-si gaseste ursuletul pierdut.
Marele Cerdac: alegem traseul de iarna, fara piolet zburam sigur peste ultimul sir de stanci:
Valea Ialomitei, se putea schia fara probleme pana aproape de cascada:
Valea Cerbului avea zapada doar pe firul principal, dar parea ok de schiat pana aproape de limita padurii. La anu sper sa schiez si aceasta vale, e usoara dar iti ofera multe variante de coborare:
Cabana Omu:
Statia meteo Omu:
Intrarea in Valea Morarului:
In caldarea de sub Varful Omu am prins zapada excelenta (am ales intrare de sub statia meteo), vremea a tinut cu noi si am facut inca o urcare cu schiurile in carca pentru a ne bucura de omatul excelent:
Din pacate valea nu are continuitate, sunt zone in care zapada s-a dus si am fost nevoiti sa dam jos schiurile pentru a evita saritorile:
Mai jos zapada era plina de pietre, coboram incet pentru a salva atat cat se poate din talpa schiului:
Nu ne grabim, ne uitam in jur si ne bucuram de un peisaj unic, pe care poti sa-l intalnesti doar in vaile glaciare din Bucegi. Ne apropiem de intrarea in canion si speram sa prindem suficeinta zapada, stim ca sunt gauri foarte mari si nu e ok sa cazi intr-o crevasa partial acoperita.
Apar nori negrii amenintatori, cei de la meteo au avut dreptate, azi o sa fie furtuna:
Dragos in actiune:
In canionul final incepe si distractia: chiar nu ne asteptam sa fie atat de putina zapada, erau limbi late de maxim 1 m unde aveai doua optiuni: sa cobori direct ( linie dreapta de 5 m si viraj puternic ceva mai jos unde gaseai o zona mai larga cu zapada) sau o varianta mai ok sa descateri limba de zapada. Dragos a ales varianta mai sigura, avand un piolet a coborat fara probleme culoarul ingust. Fara piolet, am riscat mult si am incercat sa schiez, am avut mari emotii incercand cea mai proasta solutie: derapaj in zone expuse unde limba de zapada era mai mica decat schiul meu, dupa care cantat puternic acolo unde se putea intr-o mare de pietre. Probelemele nu au intarziat sa apara, zapada tare si valurita plus pietrele in care am intrat mi-au afectat serios genunchii ( data viitoare car pioletul, nu e de joaca intr-un canion plin de stanci si crevase de peste 5 m).
Mai fortez ceva cristiane, evit bolovanii si dau de o saritoare. Aici se opreste coborarea, pun schiurile in spate si o dam la vale.
Intram in padure si incepe ploaia. In jurul nostru totul e verde, acel verde crud care te trezeste la viata. Totul e viu si pentru prima data avem senzatia ca am gresit anotimpul, noi coboram cu schiurile in spate dar atmosfera e de inceput de vara. Mai sunt putine zile si vine 1 iunie, pai clar avem un motiv de bucurie: incepem drumetiile lungi prin munti indepartati. Ne asteapta Parangul cu a sa creasta, Fagarasul, Muntii Rodnei la un weekend prelungit si cine stie, poate ajungem si in Apuseni.
Diana lui Dragos a fost la Cupa Malinului in aceeasi zi, a reusit sa filmeze liniile reusite din concurs, merita sa aruncati o privire.
Si inca ceva, BRAVO SABINA, ai luat locul doi la Cupa Malinului, ma bucur ca te-am gasit jos la Gura Diham sus pe podium. Nici Gump nu s-a descurcat rau, am inteles ca de data asta i-a venit mai usor sa coboare Valea Malinului.
frumoasa tura.felicitari!
RăspundețiȘtergere