Sunt putin mandru de Bianca, fetita noastra s-a bucurat de traseu si a mers cot la cot cu noi, mai bine de zece km pe munte. Nu pare o cifra impresionanta, dar pentru noi e un pas mare spre ture ceva mai indraznete. Prinde gustul si vad ca tine din ce in ce mai bine la efort.
Nu vreau sa o fac mare alergatoare montana, dar imi doresc sa-i arat frumusetea muntelui si sa inteleaga de ce imi doresc sa merg weekend de weekend in natura. Acum se bucura de cascade frumoase, de poieni pline de flori, sau de un curs frumos de apa. Sunt detalii mic, dar care fac diferenta pentru un copil care vrea sa descopere peisaje montane.
Las pentu la urma poate cel mai importanta informatie. Lacul Scropoasa parea o balta banala, realizata de om in perioada interbelica, cu un baraj gandit la o scare ceva mai mica. Dar m-am inselat, vorbim de un baraj artifical ce s-a integrat perfect in natura. Apa e de un smarald deosebit, iar mama natura s-a inteles perfect cu tot ce a lasat omul in urma. Imi place mult zona si o sa revenim pentru o seara la cort in zona ( sau dormit direct in masina, ca nu ma impac prea bine cu ideea de ursuleti ce misuna pe langa cort noaptea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu