Revin dupa mult timp la turele clasice pe care le faceam in timpul facultatii, adica mici plimbari pe munte fara pretentii de mari sportivi, dar "consumate" in familie. Asa a fost si sambata, 25 mai, cu tot alaiul de acasa si pe o vreme surprinzator de ok.
Am avut si putin noroc, a plouat de a rupt pana am ajuns la Gura Diham si am intrat in traseu in jur de ora 15:00 :). Am prins o ploicica la final de drumetie dupa ora 18:30, dar fara sa ne ude prea tare. Pentru Vio a fost o mare distractie, nu a ratat nicio balta sau limba de noroi intalnita in cale .
Si cam asta e ideea: sa ne bucuram de ce ne ofera mama natura si sa nu fim speriati de bombe cand ploua putin pe munte. Ma uit la colegii de munca care sunt "daramati" cand incepe o ploicica de 5 minute in Pipera. Trist...
Sa incepi drumetia la ora 15:00 e foarte ciudat, dar asa suntem noi: cand mergem cu bebelul de 11 luni nu e nicio graba sa ajungem pe munte. Daca vremea permite putem sa facem traseul si seara tarziu, important e sa petrecem cateva ore in natura.
Malinul arata exceptional pe 25 mai. Pe 26 mai a fost si tura pe doage pe aceasta vale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu