marți, 20 decembrie 2011

Schi de tura la Predeal

Am schiuri de tura special gandite pentru pietre, iarba si orice material schiabil...mai putin omat.
Spun asta pentru ca iarna se lasa asteptata, o toamna tarzie, fara precipitatii a pus stapanire pe intreg peisajul alpin si ne lasa acasa, departe de muntii inzepeziti, care par desprinsi dintr-o alta poveste. Realitatea e trista si din pacate e tare maro.
Acum o saptamana am dat doua ture pe foci pana sus, pe langa smocuri de iarba, baieti dolce-cabanos, cu ciolofan pe cur si cocalari veseli care faceau ca niste magari langa telefoanele lor incarcate cu manele. Am fost tare mandru dupa acea zi de schi,am scapat cu o singura gaura fix in mijlocul talpii, nimic de speriat si am legat doua-trei viraje dupa o toamna luuungggaaaaaaaaa.
Pe partia de teleschi, Clabucet sosire daca nu gresesc, zapada era ok, fara pietre. Dar zapada artificiala pusa pe 700 de m devine inutila. E prea cald la munte...
O sa fie trist in urmatoarea perioada . Iar o sa vina zapada la sfantul asteapta.
Ma bucur ca sambata am vazut multi schiori pe piei de foca. Incepe sa prinda sportul acesta si la noi. E tare frumos.






joi, 15 decembrie 2011

Gri


Nici acum nu stiu daca e bine sau nu sa pun aceasta postare. Stiu ca a trecut ceva vreme de atunci si pozele pe care incerc sa le prelucrez nu-mi spun nimic. E gri totul, a fost foarte frig...
Am ramas cu patru imagini. Sunt reci si se pierd in ceata zilei. Nici drumul spre casa nu a fost usor, timpul s-a scurs greu, iar noi ne-am lasat prada gandurilor.
Sunt zile cand muntele nu ne face cu ochiul si vrea sa ne indremptam spre casa. Cred ca asa a fost in acea duminica...



joi, 8 decembrie 2011

Inca e toamna: Saua Strunga-Varful Batrana


Am prins ultimul weekend superb de toamna la inceputul lui decembrie. Si ce vreme de manual am intalnit sus pe munte, cu mult soare, o gasca cat vezi cu ochii si un Bucegi mai putin umblat, care ne-a surprins placut cu ale sale creste albe, ce duc cu gandul la o imparatie a Craiului.

Nu stiu de ce, dar nu ma grabesc sa pun schiurile la vale. Aici se simte dorinta mea de a schia in fiecare an pe orice petic de zapada, pana la inceputul verii. Profit cat pot de zapada de mai pe vaile din Bucegi sau la Balea in Fagaras si ma bucur de orice drumetie pana vin sarbatorile de iarna.

Am ales un traseu usor, bun pentru o zi scurta de inceput de iarna: Moeciu de Sus-Saua Strunga-Varful Batrana-Poiana Gutanu-Moeciu de Sus.

Gasca...asa cum am scris mai sus a fost mare. Am avut senzatia ca intr-o singura zi am umplut un munte intreg cu tovarasii mei de drumetie. Nu puteau sa lipseasca Sorelul si Happy, fara ele tura de sambata nu ar fi avut acelasi farmec.

De ce am revenit pe aceste carari? Pai e simplu, ne-a placut mult Marathonul 7500 si am vrut sa luam cateva amintiri acasa din frumosul traseu ce strabate Bucegii. In timpul concursului trageam de noi sa trecem linia de finish, acum am facut poze la discretie, am scos capul din pamant si am admirat superba coborare din saua Batrana spre poiana Gutanu.


joi, 1 decembrie 2011

Bike pe langa Bucuresti


Ce poti face in Bucuresti ? Sunt ceva optiuni, trebuie sa recunosc. Poti sa te plimbi prin parc, sa vezi un film, sa vezi o parada militara de 1 decembrie, sau sa mergi (cu mare placere) la o piesa buna de teatru...
Ceva nu se leaga, eu nu ma impac cu ideea de a sta intr-un oras gri o saptamana intreaga. Dar mai e o problema, nu pot sa ajung la fiecare sfarsit de saptamana pe munte, mai sunt treburi de rezolvat in Bucuresti, sau apar tot felul de obligatii ( adica nunti). O solutie buna cred ca am gasit-o, o tura cu bicicleta e de ajuns pentru a pune sangele in miscare si e o ocazie excelenta de a petrece cateva ore in sanul naturii.
Bucurestiul nu ofera cine stie ce optiuni, clar nu se compara cu Brasovul, Sibiul, Pitestiul ( cu al sau parc Trivale), sau oricare alt oras care are un deal mai rasarit si o padure care sa dea putina culoare ( sau racoare, mai ales vara). Dar solutii am gasit si pot sa spun ca m-am simtit bine in padurile Comana, Cernica si Baneasa.


Bike Cernica:

Aici a fost frumos. E o tura ceva mai veche, de acum un an pe care am facut-o in compania prietenilor intr-o atmosfera foarte incinsa la inceputul lui septembrie. Era sa uit de tantari, ei au fost surpriza zilei. Nu au avut mila de noi si ne-au ciuruit bine din toate unghiurile.
Sabina si Gump au scris toata povestea. Suna bine, sa cititi cu mare interes:



Bike Baneasa:

Am vrut sa facem traseul de la Priama Evadare. Dar ...campul urat si plin de praf ne-a cam scazut moralul spre zero. Era plin de gunoaie iar peisajul ni s-a parut oribil. Ne-am intors in padurea de la Baneasa si am "biciclit" pana seara tarziu. A iesit bine.

Bike Comana:

Aici ne-a placut cel mai mult. Sunt si ceva dealuri, peisajul e foarte frumos dar taxa de la intrare ne-a lasat un gust amar. Mi se pare o smecherie pe fata sa ceri 3 lei pentru un parc natural plin de gunoaie ( acolo unde ajung masinile)...

Aici am intalnit pentru prima data trasee marcate special pentru biciclisti. Impresionant.


E frumos si pe langa Bucuresti, dar cel mai bine ne simtim pe munte. Nu trebuie sa vin cu argumente, am scris in mai multe postari ca avem munti cu multe carari salbatice, excelente pentru mountain bike.

luni, 21 noiembrie 2011

Sibiu


Stiu ca am avut doua postari in care am prezentat concediul petrecut in Retezat, dar vremea a fost excelenta si am lasat pe card, in patru zile, peste 500 de poze. Nou record pentru mine si recunosc ca a meritat "efortul" de a cara sifonierul in spinare, pentru un mini concediu in acest masiv cu adevarat special. O sa ne intoarcem in Retezat, nu stiu daca o sa fie curand, dar sigur o sa revenim la Bucura pentru a admira rasaritul rosu, care incepe sus, pe crestele frumoase care domina intreg peisajul. Sau sa admiram la un ceai fierbinte, un apus plin de culori, cu Peleaga care ne spune noapte buna, imbracata intr-o cromatica superba de sfarsit de zi.

A fost frumos, ne-am odihnit bine si am gustat putin din farmecul Retezatului. Urmeaza un drum lung spre Marginimea Sibiului, plin de semafoare ratacite pe multe drumuri europene, de tiruri si de soferi cretini.

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa:


Ne asteapta dusul, hainele curate si civilizatia. Pentru dus faceam pasi mari, pentru traficul dintre Sebes si Sibiu...nu prea.


Sibiul e cel mai frumos oras din Romania si pot sa spun, fara sa gresesc, ca e singurul loc unde ma simt ca in intr-un loc civilizat din vestului Europei. Centrul Sibiului se confunda cu Piata Mica si Piata Mare, sunt locuri superbe care seamana cu oricare centru istoric, dintr-un oras european. E plin de turisti straini ( mai ales nemti), de terase aerisite si de straini. Locul are o istorie frumoasa, o mostenire bine conservata si un primar gospodar. Bravo lor, avem nevoie de asemenea locuri.

Mai sunt si alte orase frumoase in Romania, care merita vizitate, cum ar Piatra Neamt, Brasov sau Sighisoara. Dar ele nu sunt orase europene, le lipseste acel ceva.
Si inca ceva: au piste de biciclisti!!! Nu pe trotoar asa cum ne-au invatat primarii de sector, ci acolo unde trebuie, pe bulevard.

Din pacate Bucurestiul e departe rau, invaluit in poluare si colorat cu un gri trist, o sa ramana poate cea mai urata capitala europeana.

marți, 8 noiembrie 2011

Braul Portitei


Dupa o pauza de aproape doua luni am ajuns cu alai mare in Bucegi. A fost o plimbare scurta si am ales ziua de duminica, indemnati putin de www.meteoblue.com, care anunta ceva soare, putini nori si temperaturi scazute. Nu au nimerit prognoza, nu am prins nicio raza de soare, iar vizibilitatea in golul alpin s-a apropiat de zero. Nu am vazut nimic, am pierdut tot peisajul care poate fi admirat de pe Braul Portitei. Iar Portita, abia am zarit-o.
Dar asta a contat mai putin, am avut o gasca vesela: fete, baieti, doi cutzu simpatici, iar seara ne-am cinstit asa cum se cuvine, la carciuma armatei din Sinaia.
Am intalnit si zapada pe traseu, care ne-a pus mici probleme cand am traversat un valcel ceva mai inclinat, iar ceata ne-a incurcat de cateva ori cararile. Important e ca am luat o gura sanatoasa de aer si am facut putina miscare.
Daca stau sa ma gandesc bine si o asemenea atmosfera poate sa placa mult. Am prins Jepii Mici fara niciun turist, stancile erau imbracate intr-o ceata argintie, iar pomii purtau culori frumoase, de sfarsit de octombrie. Pacat ca aveam o sapuniera la mine, cu un DSLR as fi surprins mai bine aceasta atmosfera apasatoare.

Data: nu mai stiu, trebuie sa ma uit in calendar ( un sfarsit de weekend rece in Bucegi).

Mai multe poze gasiti pe contul meu de Picasa: https://picasaweb.google.com/103619053022839033701/BraulPortitei

Gasca, de la dreapta la stanga:
Gump, Sabina , jos Alexandru (Mavro), Diana , Happy, Dumitrel Marius, Irina si Stefan


Invitat surpriza: Panda ( asa l-am botezat), un caine frumusel foc, care s-a tinut dupa noi din Busteni pana sus in Braul Portitei. Cred ca avea ceva samanta de ciobanesc, trebuie sa recunosc ca rar vezi un maidanez asa de frumos:


Au fost si ceva probleme cu acest cutzu, nu stiu ce a mancat in ziua respectiva dar ...pe noi ne-a cam intoxicat. Aerele lui au ajuns adanc in narile noastre, iar senzatia de confort a cam disparut. Panda e un caine mai tembel, a alergat dupa o capra neagra pe niste saritori de peste trei metri, nu a reusit sa o ajunga dar s-a descurcat excelent prin niste locuri expuse, unde noi am fi avut de coarda si de ceva pitoane.


Cam asa arata portita. Am inteles ca din aceasta fereasta se vad perfect peretele Vaii Albe si Varful Picatura.
Multumesc Mavro pentru poze:


Cu Panda la sfat:


Si ceva culori de toamna, bine scaldate in ceata din vale:


Gasca vesela, putin obosita si cu gandul la o ciorba fierbinte:


Drumul spre casa: