luni, 21 noiembrie 2011

Sibiu


Stiu ca am avut doua postari in care am prezentat concediul petrecut in Retezat, dar vremea a fost excelenta si am lasat pe card, in patru zile, peste 500 de poze. Nou record pentru mine si recunosc ca a meritat "efortul" de a cara sifonierul in spinare, pentru un mini concediu in acest masiv cu adevarat special. O sa ne intoarcem in Retezat, nu stiu daca o sa fie curand, dar sigur o sa revenim la Bucura pentru a admira rasaritul rosu, care incepe sus, pe crestele frumoase care domina intreg peisajul. Sau sa admiram la un ceai fierbinte, un apus plin de culori, cu Peleaga care ne spune noapte buna, imbracata intr-o cromatica superba de sfarsit de zi.

A fost frumos, ne-am odihnit bine si am gustat putin din farmecul Retezatului. Urmeaza un drum lung spre Marginimea Sibiului, plin de semafoare ratacite pe multe drumuri europene, de tiruri si de soferi cretini.

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa:


Ne asteapta dusul, hainele curate si civilizatia. Pentru dus faceam pasi mari, pentru traficul dintre Sebes si Sibiu...nu prea.


Sibiul e cel mai frumos oras din Romania si pot sa spun, fara sa gresesc, ca e singurul loc unde ma simt ca in intr-un loc civilizat din vestului Europei. Centrul Sibiului se confunda cu Piata Mica si Piata Mare, sunt locuri superbe care seamana cu oricare centru istoric, dintr-un oras european. E plin de turisti straini ( mai ales nemti), de terase aerisite si de straini. Locul are o istorie frumoasa, o mostenire bine conservata si un primar gospodar. Bravo lor, avem nevoie de asemenea locuri.

Mai sunt si alte orase frumoase in Romania, care merita vizitate, cum ar Piatra Neamt, Brasov sau Sighisoara. Dar ele nu sunt orase europene, le lipseste acel ceva.
Si inca ceva: au piste de biciclisti!!! Nu pe trotoar asa cum ne-au invatat primarii de sector, ci acolo unde trebuie, pe bulevard.

Din pacate Bucurestiul e departe rau, invaluit in poluare si colorat cu un gri trist, o sa ramana poate cea mai urata capitala europeana.

marți, 8 noiembrie 2011

Braul Portitei


Dupa o pauza de aproape doua luni am ajuns cu alai mare in Bucegi. A fost o plimbare scurta si am ales ziua de duminica, indemnati putin de www.meteoblue.com, care anunta ceva soare, putini nori si temperaturi scazute. Nu au nimerit prognoza, nu am prins nicio raza de soare, iar vizibilitatea in golul alpin s-a apropiat de zero. Nu am vazut nimic, am pierdut tot peisajul care poate fi admirat de pe Braul Portitei. Iar Portita, abia am zarit-o.
Dar asta a contat mai putin, am avut o gasca vesela: fete, baieti, doi cutzu simpatici, iar seara ne-am cinstit asa cum se cuvine, la carciuma armatei din Sinaia.
Am intalnit si zapada pe traseu, care ne-a pus mici probleme cand am traversat un valcel ceva mai inclinat, iar ceata ne-a incurcat de cateva ori cararile. Important e ca am luat o gura sanatoasa de aer si am facut putina miscare.
Daca stau sa ma gandesc bine si o asemenea atmosfera poate sa placa mult. Am prins Jepii Mici fara niciun turist, stancile erau imbracate intr-o ceata argintie, iar pomii purtau culori frumoase, de sfarsit de octombrie. Pacat ca aveam o sapuniera la mine, cu un DSLR as fi surprins mai bine aceasta atmosfera apasatoare.

Data: nu mai stiu, trebuie sa ma uit in calendar ( un sfarsit de weekend rece in Bucegi).

Mai multe poze gasiti pe contul meu de Picasa: https://picasaweb.google.com/103619053022839033701/BraulPortitei

Gasca, de la dreapta la stanga:
Gump, Sabina , jos Alexandru (Mavro), Diana , Happy, Dumitrel Marius, Irina si Stefan


Invitat surpriza: Panda ( asa l-am botezat), un caine frumusel foc, care s-a tinut dupa noi din Busteni pana sus in Braul Portitei. Cred ca avea ceva samanta de ciobanesc, trebuie sa recunosc ca rar vezi un maidanez asa de frumos:


Au fost si ceva probleme cu acest cutzu, nu stiu ce a mancat in ziua respectiva dar ...pe noi ne-a cam intoxicat. Aerele lui au ajuns adanc in narile noastre, iar senzatia de confort a cam disparut. Panda e un caine mai tembel, a alergat dupa o capra neagra pe niste saritori de peste trei metri, nu a reusit sa o ajunga dar s-a descurcat excelent prin niste locuri expuse, unde noi am fi avut de coarda si de ceva pitoane.


Cam asa arata portita. Am inteles ca din aceasta fereasta se vad perfect peretele Vaii Albe si Varful Picatura.
Multumesc Mavro pentru poze:


Cu Panda la sfat:


Si ceva culori de toamna, bine scaldate in ceata din vale:


Gasca vesela, putin obosita si cu gandul la o ciorba fierbinte:


Drumul spre casa: