luni, 29 februarie 2016

O zi tare reusita cu familia in Valea Dorului


28 februarie 2016 a fost o zi foarte frumoasa cu familia, la ski pe partie in valea dorului. Am avut si putina zapada proaspata, eu i-am spus un mini pulvar de 10 cm, nins la rece si usor de schiat. Iar cireasa de pe tort a fost gasca vesela din Valea Dorului, fara ea ziua de ski parca nu ar fi avut acel farmec. Bianca a fost in elementul ei, incojurata de prietenii pusi pe glume si plini de voie buna. 

A fost ultima zi de ski intr-o iarna extrem de saraca in omat, dar cu iesiri frumoase pe munte, iar aproape jumatate au fost cu micuta noastra pe partii la ski

Rar pun zilele de ski industrial intr-o postare pe blog, dar cand ai o asemenea vremea si aproape toata familia Dumitrel pe munte, trebuie sa las doua vorbe si aceste poze frumoase pe blogul personal.

Imi pare rau ca nu a putut sa vina si tatal meu. El ne-a invatat sa schiem si  simt ca fara el nu am fost in gasca completa. Dar vin lunile de primavara, cu soarele placut de bronzsi de stat la povesti la cabana. Ne-am propus sa stam cu totii un weekend intreg la cabana din Valea Dorului. O sa iasa frumos si o sa-i avem si pe nasii de cununie la ski industrial si stat la soare doar la bustul gol :).

Ma repet, dar cel mai frumos e cand ai toata familia pe munte. E ceva special!














luni, 15 februarie 2016

Poiana fara instalatii si Valea Lamba pe doage



Recunosc ca nu imi place schiul de tura pe partie, dar atunci cand Poiana e inchisa din cauza vantului, senzatia pe care o ai atunci cand urci pe  partii pustii e faina rau.

Planul era sa mergem in Ciucas si sa repetam tura din ianuarie pe valcelul lui Mateo. Dar lipsa omatului din pasul Bratocea si vremea urata: vant turbat care te arunca din picioare la 1280 de m si o ceata rece ce iti intra pana la piele, ne-au schimbat locatia. Am ales masivul Postavaru dupa ce l-am sunat pe Fane si mi-a confirmat ca vizibilitatea e foarte ok, ca totul e inchis din cauza vantului si cu putin noroc o sa avem si un pui de soare.
I minte s-a legat un nou plan, ceva mai modest, dar bine pus in practica: urcat pe partiile din Poiana  pana in zona partiei Kanzel si sa coboram Valea Lamba pana in zona canionului.

Din poze se observa ca Poiana se prezinta impecabil dupa ce administratorii "piaptana" toate partiile. Noi am urcat de la ora 12 din zona partiei Bradu, iar la ora 14:00 cand am intrat in Valea Lamba am vazut ca au inceput sa mearga gondolele.

Iar Valea Lamba a fost asa cum trebuie, pulvarul era ud, dar foarte usor de schiat si punctul minim a fost sub canion, la 1285 de m. Petse 420 de m diferenta de nivel in omat foarte bun.
Am avut si o gasca tare frumoasa, mica dar cu un prieten drag de pe vremea studentiei si cu iubita mea sotie. A fost o tura fara stres, fara aglomeratie si cu un drum lung pana in Poiana, dar cu o coborare superba pe Valea Lamba.






















luni, 1 februarie 2016

Marea focareala 2016: Plaiul lui Pacala

  
Daca acum doua weekend-uri aveam parte de un pulvar perfect in Ciucas, acum alergam dupa zapada, la peste 2000 de m altitudine. Si nu e orice omat, vorbim de cel care a cazut la sfarsitul lui noiembrie, iar acum suntem la inceput de februarie...

E un sezon trist, cu temperaturi exagerat de mari pentru aceasta perioada a anului, iar mama natura parca vrea sa se joace cu noi. Mi se pare incredibil sa ninga peste 40-50 de cm intr-o singura zi in Bucuresti, iar in zona montana sa cada maxim 5 cm. Stiu ca e un sezon foarte prost de ski in toata Europa, dar la noi cred ca e de departe cel mai slab.

Dar la altitudine lucrurile sunt OK daca vizibilitatea permite, iar zapada e vorba lui Silviu: gheata in diverse forme. Acum a fost una prietenoasa, iar pe Plaiul lui Pacala am prins si ceva firn de cea mai buna calitate. Virajele au curs bine si ca sa fie totul bine am dat inca o coborare pe un picior paralel.

In fiecare an fac o tura mai lunga pe platou, iar scopul e unul cat se poate de simplu: mers cat mai mult pe foci, iar partea de dat la vale cadul ajungr pe ultimul plan. Eu am un gandire cat se poate de clar: urc ca sa cobor, nu sunt adeptul drumetiei pe schiuri si cu cortul in spinare, iar noaptea dormit in sac de puf. Dar o data pe an renunt putin din acest tipar, iar iesirea se transforma intr-un format cat se poate de clasic. Anul trecut am ajuns pana la intrarea in Valea Alba, iar acum am explorat fetele vestice dintre Piatra Arsa si Babele.

La intoarcere ne-am cinstit in carciuma H20 cu beri la ...0.33. Mi se pare o aberatie de format, dar daca nu au la 0.5 nu pot sa stau pe bara, iar urcarea am dat-o pana sus la cota 2000 cu mintea aburita bine de cele doua beri luate la bord.

Retragerea a fost pe carp, pe un ghetalau "Adevarat". Am simtit ca totul se desfasoara foarte rapid si abrupt pe fata mare a carpului. Nu exagerez, dar am dat cea mai expusa coborare de cand ma stiu. Si vorim despre carp, adica un fel de partie pentru avansati, sau mai bine zis: cea mai neagra partie din tara.

Sinaia imi ofera un teren perfect pentru ski de tura, daca vizibilitatea e ok poti sa gasesti n variante. Data viitoare tinta o sa fie varful Furnica, iar locul de joaca fata nordica, firele Genune si Pelisor. Totul pe foci.