sâmbătă, 28 februarie 2009

Ruia e misto



Scularea cu noaptea in cap ca sa-mi fac pe plac: Diana, Sorelul azi mergem in Poiana :)! Si in Poiana am fost. Doua ture de incalzire de sus pana jos, una cu telecabina si una cu gondola ( vizibilitate sus nu prea), dupa o scurta masa ne-am retras acolo unde ne era mai bine la teleschiul Ruia.
Zapada in Poiana e asa cum o stiu de multi ani: sus bestiala, jos macel total pentru schiuri, pietre la discretie, mici si musca cu pofta din talpa. Dar ne-am hotarat sa ne dam doar pe zapada aia faina pe care am gasit-o langa teleschiul Ruia si acolo am ramas. Partia Ruia e considerata grea, dar la cat de buna era cred ca si un incepator daca dadea un plug de zile mari cobora pana jos fara sa pice in fund, era asa cum mi-am dorit de mult timp.
Si ca sa pun cireasa pe tort am profitat de Skitestul Elan in Poiana Brasov, am ales o frumusete de schi: Elan 888 de 1.77.
Eu ma dau cu un race Volkl P40, e bun pentru partii perfect batute si sincer....cam atat. Daca intru in zapada afanata pic cu cracii in sus. Cu Elan 888 e o alta poveste, m-am dat pe langa copacei, printre copacei, prin zapada mai mare sau mica, orice dar pe partie nu si mama ce bine a fost :D. Era sa uit:Diana are o pereche noua de minischiuri HAGAN NANOOK 09 , a trecut de la cristianele timide facute cu vechile ei scanduri Head la o alunecare frumoasa :)


sâmbătă, 21 februarie 2009

COFRAGUL DE OUA


Azuga azi. Amintiri vechi de cand eram mic si ma duceam cu toata familia la Predeal sa schiem. Aveam 10 sau 11 ani si stiu ca meseriasii schiau pe langa padure. Nu intelegeam de ce se duc acolo cand au partie lata si nu realizam de ce aveau o viteza mult mai mare ca a noastra. Noi eram tot timpul pe centru si aveam parte de ce era mai bun pe o partie: DAMBURI si ZAPADA CA STICLA. Pe vremea aceea nu prea erau pietre ca ningea si era zapada suficienta. Mama avea o vorba: Nu stiu de ce nu stati voi linistiti acasa, va duceti sa va dati pe acel COFRAG DE OUA.

Ei bine, pe asta ne-am dat noi azi, sau mai bine zis pe langa acel COFRAG DE OUA. Paduricea era prietena noastra si eram langa ea, nu ne indepartam ca ajungeam fix in damburi.

AVEM PARTII DE RASUL LUMII, cand Cel de Sus da zapada noi stam cu palma……pe langa fund si ne facem ca ploua. Pai o partie din cate stiu se curate de pietre, se bate in fiecare zi si se “aranjeaza” cu zapada artificiala. Ei bine, vreau sa vad in afara de Busteni unde se face munca asta in Romania. E vina noastra ca mergem si le dam bani, dar ce sa facem, romanasul e un mare consumator si mai nou vrea sa fie si super schior.

sâmbătă, 14 februarie 2009

Pe partia din Azuga

Nu a fost Ranca ca na, a nins pe Valea Prahovei si am zis: hai cu totii la schi in scumpa noastra statiune Azuga, ca nu e aglomerat si dau cu zapada artificiala. Asa ca, am avut de toate: omat artificial ......mnnuuuuuu, zapada naturala: da :) dar nu asa cum o stim noi, alba si frumoasa, ci plina de pietre si cam sticla tare. Si ce pietre..., muscau din canturi si talpa tot ce prindeau in cale. Nu inteleg ceva, daca zapada cade de sus, de ce nu se face si din amaratul acela de tun de zapada putina nea pentru fraierii care dau bani pentru o zi minunata de schi :D . Si inca ceva, de ce pe mamica si bunica lor nu bat partia???. Sa nu credeti ca in Predeal sau alte statiuni lucrurile sunt roz, dar exista un exemplu bun de urmat: Busteni.


Sa nu va luati dupa asemenea stiri ca iese ca la noi:




Sfat, sunati un cunoscut din Azuga sau in ce statiune vreti sa mergeti si sigur o sa va ajute cu informatii mult mai ok.







marți, 10 februarie 2009

Schi de tura in Iezer





Vineri seara am plecat de la munca cu ganduri mari: Prima zi de schi de tura in Muntii Iezer Papusa. Gasca era potrivita: Vasi colegul meu de la Front Office si dragii mei prieteni Diana si Dragos. Am bagat in masina lui Dragos tot ce aveam mai scump: schiuri, pioleti, rachete de zapada, rucsaci si sperante mari ca o sa avem o toti un weekend pe schiuri.

Am ajuns tarziu la cabana Cuca, dar drumul ni s-a parut usor, luna plina a avut grija de noi si cu ale ei raze a vrut sa avem un drum frumos. Stingerea s-a dat la 2 30.

A doua zi ne-am trezit tarziu la 9 si cu greu am iesit din sacii de dormit dar nu era nicio graba.

La 10 30 eram incarcati cu tot ce trebuie: frumoasele noastre schiuri ( care acum 25 de ani erau

de top) si placa lui Vasi porneau la drum in cautarea zapezii :)

Din pacate in prima parte a traseului"padurarii" si-au facut treaba, au defrisat fara mila tot ce-au gasit. A fost prima data cand am folosit pioletul pe pamant sau copaci doborati ca sa nu cad in rapa.

Prin padure nu am gasit zapada, dar la limita golului alpin ne-am dat jos pentru prima data schiurile si le-am pus sub clapari. Pieile de foca inaintau usor pe zapada, Vasi se uita urat la noi si tragea de el sa ramana in spatele nostru.

La vale a fost oribil pentru mine si Dragos, zapada era foarte buna dar cu schiuri vechi de 25 de ani nu poti sa te dai. Nu stiu cati sunt de aceeasi parere dar daca vrei schi de tura ai nevoie de un schi bun si lat. Cu doage nu ai cum. Dar a fost frumos :)

Vasi cu placa lui ne-a dat pe spate, s-a simtit in Iezer ca pestisorul in ocean.

Duminica am dat o fuga la Busteni sa prindem cupa mondiala la escalada. Sincer nu m-am uitat la cataratorii pe panouri dar am prins o partie foarte buna. Din telescaun se vedea iarba verde si parca aparusera ceva floricele. Dar partia se prezenta impecabil.