Se afișează postările cu eticheta pe drumul cel bun. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pe drumul cel bun. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 februarie 2009

Ruia e misto



Scularea cu noaptea in cap ca sa-mi fac pe plac: Diana, Sorelul azi mergem in Poiana :)! Si in Poiana am fost. Doua ture de incalzire de sus pana jos, una cu telecabina si una cu gondola ( vizibilitate sus nu prea), dupa o scurta masa ne-am retras acolo unde ne era mai bine la teleschiul Ruia.
Zapada in Poiana e asa cum o stiu de multi ani: sus bestiala, jos macel total pentru schiuri, pietre la discretie, mici si musca cu pofta din talpa. Dar ne-am hotarat sa ne dam doar pe zapada aia faina pe care am gasit-o langa teleschiul Ruia si acolo am ramas. Partia Ruia e considerata grea, dar la cat de buna era cred ca si un incepator daca dadea un plug de zile mari cobora pana jos fara sa pice in fund, era asa cum mi-am dorit de mult timp.
Si ca sa pun cireasa pe tort am profitat de Skitestul Elan in Poiana Brasov, am ales o frumusete de schi: Elan 888 de 1.77.
Eu ma dau cu un race Volkl P40, e bun pentru partii perfect batute si sincer....cam atat. Daca intru in zapada afanata pic cu cracii in sus. Cu Elan 888 e o alta poveste, m-am dat pe langa copacei, printre copacei, prin zapada mai mare sau mica, orice dar pe partie nu si mama ce bine a fost :D. Era sa uit:Diana are o pereche noua de minischiuri HAGAN NANOOK 09 , a trecut de la cristianele timide facute cu vechile ei scanduri Head la o alunecare frumoasa :)


sâmbătă, 21 februarie 2009

COFRAGUL DE OUA


Azuga azi. Amintiri vechi de cand eram mic si ma duceam cu toata familia la Predeal sa schiem. Aveam 10 sau 11 ani si stiu ca meseriasii schiau pe langa padure. Nu intelegeam de ce se duc acolo cand au partie lata si nu realizam de ce aveau o viteza mult mai mare ca a noastra. Noi eram tot timpul pe centru si aveam parte de ce era mai bun pe o partie: DAMBURI si ZAPADA CA STICLA. Pe vremea aceea nu prea erau pietre ca ningea si era zapada suficienta. Mama avea o vorba: Nu stiu de ce nu stati voi linistiti acasa, va duceti sa va dati pe acel COFRAG DE OUA.

Ei bine, pe asta ne-am dat noi azi, sau mai bine zis pe langa acel COFRAG DE OUA. Paduricea era prietena noastra si eram langa ea, nu ne indepartam ca ajungeam fix in damburi.

AVEM PARTII DE RASUL LUMII, cand Cel de Sus da zapada noi stam cu palma……pe langa fund si ne facem ca ploua. Pai o partie din cate stiu se curate de pietre, se bate in fiecare zi si se “aranjeaza” cu zapada artificiala. Ei bine, vreau sa vad in afara de Busteni unde se face munca asta in Romania. E vina noastra ca mergem si le dam bani, dar ce sa facem, romanasul e un mare consumator si mai nou vrea sa fie si super schior.

vineri, 10 octombrie 2008

Gasca mare de ziua mea



Am aruncat o vorba prietenilor din Constanta : Hai bah pe munte de ziua mea ca e ieftin si bun! Am auzit un discret: ne gandim si eram convins ca sunt slabe sanse sa vina cineva ca na…distanta e cam mare din Constanta pana la munte si nu mai era vara, asa ca nu pareau prea motivati. Si ce sa vezi, primesc peste cateva zile un OK cat mine de mare cum ca…sa fiu pregatit pentru o gasca de 11 constanteni dornici de mers pe munte+prietena mea Diana , Marian (fostul coleg de la ING) Adi si prietena lui ( urma sa-i pescuim din Busteni sau Rasnov). Vineri noaptea lumea a ajuns la mine, am mancat pizza si somn la discretie dar, nu prea. Romanu ne-a demonstrate ca un sforait sanatos nu ne lasa capul jos, pacat ca nu l-am inregistrat, aveam ce pune pe net. Scularea de dimineata, am luat-o pe Targoviste-> Sinaia-> Paraul Rece-> Rasnov de unde i-am pescuit pe Adi si iubita lui-> Zarnesti -> Poiana Marului si la Complexul Sambata am lasat masinile cat mai aproape de intrarea in traseu , cu un mic popas la un Supermarket in Sambata de Sus de unde am luat carnociori dobrogeni ca sa-i punem pe foc cand ajungem la cabana. Ma asteptam sa am problem e cu o gasca asa de mare si cu 2 ore de lumina dar surpriza, au mers foarte foarte bine.


Am avut si ceva aventura: era sa trecem paraul Sambata direct prin apa, noroc cu Marian,Adi si cu mine :), am muncit la un mic pod facut din busteni purtati de o viitura care a spulberat tot ce a gasit in cale acum doi ani. A iesit asa cum trebuie am trecut toti fara probeleme folosind si betele de schi.

Primii pasi facuti pe podul de pe paraul Sambata:



Era sa uit, si el a dat o mana de ajutor, l-am gasit acolo si ne-a fost de mare folos ( din pacate nu i-am retinut numele dar bun baiat):

O parte din gasca:

La cabana ne-am incalzit cu un vin fiert, ne-am cazat la gramada si am pierdut vremea prin sala de mese la povesti.


A doua zi poza de grup si carnaciori dobrogeni facuti pe gratar sau in bat. Ca gust…hmmmm….se puteau manca si cam atat.


Am prins o v vreme excelente de dimineata, am facut un traseu scurt dar frumos pana la chilia lu nu stiu care si intoacerea la masini.


La chilia lui nu stiu care:


La intoarcere pesisaj de toamna cu cer albastru


Pe DN1 am provocat aproape de Ucea o frumusete de accident cand am intors masina din prima dupa un semafor. Militianul mi-a zis ca nu sunt de vina si am scapat cu o amenda amarata de 30 si ceva de roni ( bine...amenda era asa mica daca o plateam in 48 de ore) dar cu multe ore pierdute pentru cei care aveau sa mearga in Constanta. Aveam sa aflu a doua zi ca au ajuns acasa la 4 dimineata si in acceasi zi toti au mers la munca ( sper cu zambetul pe buze).
Le multumesc ca au venit si sper sa fie o traditie pentru cei din Constanta, de ziua mea sa iesim pe muntii patriei dar o sa aleg un munte ceva mai aproape de Bucuresti. Cred ca la anu o sa fie cabana Leaota.

joi, 21 august 2008

Pe drumul cel bun - Pietrosul Rodnei cu cei dragi



Am iesit cu ai mei o saptamana la Vatra Dornei. Primele zile ne-am plimbat pe la manastiri, am fost prin Campulung Moldovenesc si ...am facut si altele, nimic de povestit. Dar, intr-o zi cu soare( a patra daca nu ma insel) am plecat cu noaptea in cap spre Borsa ( drum plin de gropi ce trece prin Iacobeni, Carlibaba si Pasul Prislop) ca sa ajungem in creasta Rodnei. Am lasat masina cat mai aproape de intrarea in traseu si am urcat spre statia meteo de langa rezervatia natura Pietrosul ( nu sunt sigur ca acesta ar fi numele corect dar e rezervatie natura acolo). Drum usurel dar frumos, acu nu stiu cati ani sigur au drefisat padurea fara mila dar au pus braduti si muntele parea mai tanar. Agitatie mare la statia meteo si pe tot traseul ce ducea spre varf, asa e vara cand vremea tine cu tine, vor si altii sa se bucure de ce e frumos. Ce m-a surprins: curatenia, nu am vazut sticle de plastic sau gunoaiele specifice plaiurilor noastre, apreciez si sper sa vad si prin alte parti, mai ales in Bucegi sau Crai :).

vineri, 23 mai 2008

Pe drumul cel bun - Ecoul Malinului 2008 ( simplu spectator)


Trebuia sa ajung acolo, toti mi-au povestit de concursul concursurilor, s-a scris mult prin ziare ( mai ales in Jurnalul) si pe bloguri sau diverse site-uri, stiam ca acolo se duc adevaratii meseriasi. Si am ajuns pe 23 mai, pe o vreme superba cu iarba verde jos si mult soare in scumpa noastra tara ( tata juca volei pe plaja in Mamaia iar noi mergeam sa vedem schiorii patriei la lucru). La cabina mare noroc am avut, i-am fugarit pe Dragos, Diana si Saimon ca sa evitam un grupulet de doar 100 si ceva de soso-pantalafonari care faceau o incalzire cu cabina sa prinda curaj ca mai tarziu sa faca gratare si sa bea mici si bere. Ne- luat o ora si ceva de la Babele pana la releul Costila pe o zapada ultra apoasa dar, na, asa e in luna mai, cald si bine :). Las imaginile si filmuletele sa va bucure ochisorii. Fotograful nostru a fost Florin Simion ( Saimon pentru cei care-l cunosc):