Se afișează postările cu eticheta schi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta schi. Afișați toate postările

joi, 20 iunie 2019

Un Transfagarasan doar al nostru

Sa ai un Transfagarasan inchis doar pentru tine e ceva special. Si asa se intampla la fiecare inceput de iunie, o bariera e pusa fix in dreptul cabanei Capra si singurul acces catre Balea Lac e la picior, sau pe doua roti cu bicicleta.


Pe 8 iunie noi am urcat la picior, Emi ne-a insotit si ea in caruciorul pentru copii, iar Vio a urcat voiniceste cu trotineta. Nu stiu daca e singura care a mers pana acum cu tronita pe Transfagarasan, dar imaginea era una putin mai...speciala :). Iar la vale a avut o experienta cu adevarat deosebita, putin la limita, dar a ajuns cu bine pana jos.


Totul s-a consumat intr-un cadru natural, fara masini, doar doua-trei  biciclete au trecut pe langa noi in acea zi. E o imagine unica si ma bucur ca am avut parte de multa liniste pe Transfagarasan.


Seara nu am stat si ca sa am pofta de mancare am dat doua viraje pe doage in spatele cabanei.























Si virajul la ceas de seara: e fain sa pleci în iunie de la cabana Capra, cu schiurile în spate si cu un minim de efort sa dai doua-trei viraje fix în zona. Fără condus sau tropaiala în clapari, doar schi si ciorba de la cabana dupa :).



'




sâmbătă, 21 februarie 2009

COFRAGUL DE OUA


Azuga azi. Amintiri vechi de cand eram mic si ma duceam cu toata familia la Predeal sa schiem. Aveam 10 sau 11 ani si stiu ca meseriasii schiau pe langa padure. Nu intelegeam de ce se duc acolo cand au partie lata si nu realizam de ce aveau o viteza mult mai mare ca a noastra. Noi eram tot timpul pe centru si aveam parte de ce era mai bun pe o partie: DAMBURI si ZAPADA CA STICLA. Pe vremea aceea nu prea erau pietre ca ningea si era zapada suficienta. Mama avea o vorba: Nu stiu de ce nu stati voi linistiti acasa, va duceti sa va dati pe acel COFRAG DE OUA.

Ei bine, pe asta ne-am dat noi azi, sau mai bine zis pe langa acel COFRAG DE OUA. Paduricea era prietena noastra si eram langa ea, nu ne indepartam ca ajungeam fix in damburi.

AVEM PARTII DE RASUL LUMII, cand Cel de Sus da zapada noi stam cu palma……pe langa fund si ne facem ca ploua. Pai o partie din cate stiu se curate de pietre, se bate in fiecare zi si se “aranjeaza” cu zapada artificiala. Ei bine, vreau sa vad in afara de Busteni unde se face munca asta in Romania. E vina noastra ca mergem si le dam bani, dar ce sa facem, romanasul e un mare consumator si mai nou vrea sa fie si super schior.

sâmbătă, 14 februarie 2009

Pe partia din Azuga

Nu a fost Ranca ca na, a nins pe Valea Prahovei si am zis: hai cu totii la schi in scumpa noastra statiune Azuga, ca nu e aglomerat si dau cu zapada artificiala. Asa ca, am avut de toate: omat artificial ......mnnuuuuuu, zapada naturala: da :) dar nu asa cum o stim noi, alba si frumoasa, ci plina de pietre si cam sticla tare. Si ce pietre..., muscau din canturi si talpa tot ce prindeau in cale. Nu inteleg ceva, daca zapada cade de sus, de ce nu se face si din amaratul acela de tun de zapada putina nea pentru fraierii care dau bani pentru o zi minunata de schi :D . Si inca ceva, de ce pe mamica si bunica lor nu bat partia???. Sa nu credeti ca in Predeal sau alte statiuni lucrurile sunt roz, dar exista un exemplu bun de urmat: Busteni.


Sa nu va luati dupa asemenea stiri ca iese ca la noi:




Sfat, sunati un cunoscut din Azuga sau in ce statiune vreti sa mergeti si sigur o sa va ajute cu informatii mult mai ok.







joi, 29 ianuarie 2009

Singurel pe Carp

Salut dragilor!

Singur singurel pe Carp ca nimeni nu avea liberi joi in timpul saptamanii :). M-am intalnit cu baietii de la Jandarmeria montana si cu ajutorul lor ne-au dat voie cei de la cabina sa urcam de la 1400 la 2000 ( oamenii lui Sarbu carau cu cabina nu stiu ce lemne ca sa amenajeze noi partii pe platou).

Nu vedeam nimic dar am reusit sa ajungem la cota 1500 pe o zapada perfecta, cred ca am prins primul pulvar pe anul acesta. Noua oameni eram noua S-uri au iesit.

A doua oare la cabina baietii ne-au spus ca nu se poate, au treaba azi si cabina e inchisa: mama ei de treaba, am luat-o pe jos cu schiurile in CARCA pana la 2000. Si a meritat. Am prins pe drumul de vara o zapada de vis, nu credeam ca pot sa schiez cu placere pe aceasta poteca. M-am dat pe langa si printre copacei, am facut tot ce mi-a trecut prin minte.