Drumetie scurta in Sudul Fagarasului

Recunosc ca in ultima vreme am cam "neglijat" Fagarasii. Clasica iesire de 1 mai la ski de tura in zona caldarii Balea am inlocuit-o cu o coborare rapida pe Valea Alba din Bucegi si nici cu bicicleta, calare pe doua roti pe culmile sudice, nu am reusit sa o fac in aceasta vara.
Fagarasul e foarte aproape de Bucuresti, putin stiu acest detaliu, in orice sezon esti la maxim 3 ore de condus de Piscul Negru sau 3 ore si 10 minute de Cabana Capra ( ok sunt 220 de km, dar eu pana in Poiana fac cei 180 de km din fata blocului in 3 ore jumate, de ce sa nu aleg un munte salbatic si lipsit de tigania "statiunilor montane"???). Iar la iarna planul e simplu: sa ajung pentru prima data cu schiurile de tura in sudul Fagarasului: ma gandesc inca de acum la o coborare spectaculoasa de pe Varful Lespezi pe muchia cu acelasi nume. Senin sa fie, ca pe vreme ciudata nu am ce cauta pe acolo...
Dar am in minte o drumetie care ne-a iesit bine vara trecuta: Cabana Capra-Moldoveanu si retur la o singura zi, cu plecare din Bucuresti. Tura am facut-o dupa ce a aparut micuta Bianca si ca sa sarbatorim venirea ei pe lume, am primit o zi de "invoire" pentru a urca pe Moldoveanu intr-o singura zi. Cred ca din Fagaras am acele amintiri cu adevarat "speciale".

Am plecat ceva mai tarziu din Bucuresti, in jur de 8 si ceva eram pe autostrada fara un plan anume. Initial am vrut sa urc la lacul Caltun, dar planurile le-am schimbat din mers si am ales un traseu ceva mai "alpin", care sa ajunga pe Vanatoarea lui Buteanu: cel mai accesibil varf de 2500 de m din Romania.
Avem iar o gasca compacta, cu o invitata care s-a bucurat pentru prima data de o iesire pe munte: Gabi,  o fosta colega de facultate a Dianei, care nu a regretat alegerea de a merge cu noi in imparatia Fagarasului. Pentru ea a fost prima experienta pe munte si ne-a promis ca o sa revina.
E simplu, Fagarasul e mare, nu are stancile din Bucegi sau Crai si nici lacurile din Retezat sau Parang, dar e cel mai mare masiv care impresioneaza orice calator prin imensitatea lui. Zici ca esti in Alpi, totul trece la o alta scara, iar drumetiile fie si ele de o zi de vara, raman amintiri de neuitat.


Traseul ales:  Cabana Capra- Valea Fundul Caprei- Refugiul Fereastra Zmeilor- Fereastra Zmeilor- brana din Caldarea Fundul Caprei-Lacul Capra- Vanatoarea lui Buteanu- Lacul Capra-Cabana Capra.

A fost o drumetie usoara, cu multe pauze de masa sau de poze si ma bucur ca vremea a tinut cu noi. Nu am prins cea mai buna lumina pentru poze, dar nu a plouat si temperaturile de 10, maxim 15 grade ne-au facut sa ne simtim iar oameni ( in Bucuresti canicula nu te lasa sa respiri nici la 12 noaptea).

Cam atat despre aceasta iesire, sper sa revin la toamna in Fagaras, pentru a urca cu bicicleta pe culmea Malita pana aproape de varful Moldoveanu. E o mica restanta care intra in categoria MUST pentru orice iubitor de mtb pe munte .

Imprejurul Pietrei Tarnovului

Nu am multe zile pe care pot sa le petrec pe doua roti, dar sezonul acesta mi-am propus sa fac tura clasica de la Tabla Butii, coborarea din Saua Strunga ( de care m-am bucurat in ultima zi a marathonului 3 Muntii), cele doua ture din Muntii Latoritei ( Strategica) si Capatanii ( acolo sunt enorm de multe trasee, dar noi am ales forestierele ce inconjoara Piatra Tarnovului) si ultima iesire din programul artistic de mtb, posibil la toamna ca acum sunt prins cu trasee clasice de drumetie  cu cea mica, in sudul Fagarasului pe culmea Malita. Aici e o splendoare, sa ajungi pana aproape de Moldoveanu pe mtb....e ca o recompensa pentru un sezon bun de dat cu bicicleta pe munte.

Sa nu deviez prea tare de la subiect, tura din Muntii Capatanii m-a uns pe suflet, aici in nordul Olteniei totul e SALBATIC si ai un teren de pedalat impresionant. Esti practic 30-40 de km de orice asezare umana, la peste 2000 de m altitudine. Oltenia e superba, putini stiu de ea si promit ca o sa revin din zona Horezul tot spre muntii Capatanii. Poate exagerez, dar in muntii Capatanii cred ca sunt cele mai multe forestiere de mare altitudine pe care poti sa le abordezi pe doua roti.

De retinut, nu e un traseu 100% ciclabil, cred ca am mers un kilomtru jumate pe langa bicicleta la ultima coborare abrupta care ajunge in drumul ce strabate valea Repedea. Nimic de speriat aici, dar trebuie putina atentie la track-ul pe care l-am pus, dupa atingerea punctului maxim ( 1970 de m) urmeaza o coborare pe forestierul din stanga care coboara spre Piatra Tarnovului. Din acest punct trebuie verificat GPS-ul la orice intersectie cu un alt drum secundar, cel pe care am coborat era plin de iarba si parea foarte ingust. Cu alte cuvinte, cobori incet si cu un ochi in drepta la orice carare-forestier plin de iarba!!!

http://www.bikemap.net/en/route/2288213-imprejurul-pietrei-tarnovului/

Un scorpion in cheile Latoritei:

Acesta e forestierul de care v-am spus. Esti pe o coborare rapdia si pare greu de gasit daca nu esti atent:

Noi am facut turul Pietrei Tarnovului, o creasta care aduce aminte de Piatra Craiului. A fost o iesire ceva mai usoara, 52 de km cu 1900 m dierenta de nivel.

Creasta Latoritei, poate cel mai frumos traseu de mtb pe care l-am facut pana acum

Sa fie acesta cel mai frumos traseu de mtb pe care l-am facut pana acum? O spun din tot sufletul ca DA!!!

Prima zi a fost in muntii Latoritei, pe Strategica: drumul care pleaca din Transalpina si ajunge pana jos in Voineasa ( Valea Macesului daca nu ma insel, la 6 km de Voineasa). Noi am modificat putin traseul si am urcat din Ciunget, am intrat pe Strategica aproape pe de varful Fratosteanu Mare ( 2053), ca sa coboram din zona partiei  de schi Vidra, spre Lacul Galbenu.

Strategica e de vis, ca peisaje o spun fara sa gresesc: e cea mai PITOREASCA zona de mtb din tara, aici avem un COLT de rai. Si pentru cei care sunt inebuniti dupa coborari tehnice, poteca ( single trail) de sub statia gondolei care se termina aproape de  Lacul Galbenul e de vis. Daca as fi avut o bicicleta full, la vale ar fi fost ca schiul in pulvar  pe acele radacini.

Iar Strategica e unica, un drum pe o creasta lina si inalta aflat la mare altituinde, cu barajul Vidra la picioare si care aluneca spre inaltimile Parangului. Ma repet, dar chiar asa e: avem un COLT DE RAI in INIMA OLTENIEI la 2000 de m altitudine!!!

Creasta Latorietei pe doua roti era o tura din categoria din categoria MUST, care a fost amanata de multe ori din diverse motive si ma bucur ca am ajuns cu prietenii de la munca pe aceste meleaguri. E liniste si frumos aici in acest loc uitat de lume si ma bucur ca in ultima vreme localnicii au renuntat la principala lor activitate: defrisari masive. Drujba nu e lasata acasa, dar totul pare mai bine controlat iar natura sufera mai putin.

Cifrele sunt seci: au fost 2170 de m diferenta de nivel si 73 de km de pedalat. Un traseu mediu spre greu ca dificultate, fara urcari criminale, dar cu o coborare ceva mai tehnica spre lacul Galbenu. Nimic de speriat, sunt 400 de m diferenta de nivel in padure, iar eu care nu sunt mare si tare la vale, dar am stat 95 % din timp in pedale. 

Ca o recomandare, tura are si o cabana asezata fix unde trebuie: la Petrimanu, loc bun de stat la o ciorba sau un pastrav proaspat cu mamaliga.