sâmbătă, 26 martie 2011

Schi de tura la Padina


Schi de tura la Padina, o restanta de acum o luna care s-a lasat mult asteptata. Am vrut sa o descriu frumos, sa folosesc cuvinte mari, dar am lasat pozele uitate pe hard fara sa asez cateva randuri pe blog. Rau am facut, au ramas amintiri frumoase, o gasca de nota zece plus, dar povestea s-a pierdut acum o luna, in ultimul weekend din februarie
Am avut de toate, ceata misterioasa si o atmosfera apasatoare aproape de refugiul Stunga, o coborare la apusul soarelului de pe Piciorul Babelor, fugariti bine de un vant turbat care nu ne-a dat pace pana am ajuns la cabana lui George si zapada buna, chiar pulvar a doua zi sub varful Tataru.
Seara ne-am cinsitit asa cum se cuvine cu o ciorba facuta ca la mama acasa, la cabana Padina si cu un vin bun, din Vrancea adus de Mateo. Noaptea s-a incheiat tarziu, stand la povesti in jurul mesei incarcate cu "bucate alese" cumparate din supermarket: salam, pateu, peste la conservara scaldat in sos de tomate si cascaval, udate bine cu multa bere Timisoarea si vin rosu domnesc. Ne-am adus aminte de acea atmosfera unica de tabara, intr-o cabana frumoasa cu o gazda pe masaura. Multumim George, ai fost un bun cabanier si un ghid excelent timp de doua zile.
Schiul de tura e superb, inseamna putin schi si mult efort la deal, pe o vreme perfecta si o gasca frumoasa reteta succesului e garantata. Asta am facut un weekend intreg si rezultatul a fost excelent. O sa ma folosesc de imagini pentru a descrie mai bine atmosfera pe care am intalnit-o la Padina in ultimulele zile de iarna:
Leaota si creasta Iezerului:
Drumul spre necunoscut:
O ultima privire spre muntii indepartati, urmeaza coborarea pe schiuri:
Schi:
O alta perspectiva asupra Bucegilor:
George:
Geo aproape de Varful Tataru:
Placerea de a urca pe schiuri:
Dragos vijelie:
Apus pe Valea Obarsiei:
Geo si Dragos la deal:
Scoatem pieile si hai la vale ca murim de frig aici:
Dragos la vale pe cea mai groasa crusta pe care am schiat. E mult zis am schiat, am facut pe cascadorii rasului. Eu nu am reusit sa fac o cristiana, Geo si Dragos parca au incercat ceva:

Ne retragem la nani:
A doua zi prindem o vreme de manual:
Bucegii vazuti din vest:
Strungile:
Frig si vant puternic a doua zi pe Varful Tataru:
Geo:
George pe deoagele de lemn, a doua zi a avut mari probleme cu genuchii:
Peisaj simplu:
Schi in pulvar:

Dans pe zapada:
Mateo:
Alex:
Eu:
O alta fata periculoasa a muntelui, urme de avalansa:
Padina e o zona deosebita iarna, care ofera multe variante de schi de tura. O sa revenim pe aceste meleaguri cand mama natura o sa aseze frumos zapada pufoasa.

marți, 15 martie 2011

Schi de primavara pe carp

Am fost la Sinaia pe carp cu Sab si Gump. Am schiat pe tot ce ne-a iesit in cale: crusta, gheata cu bolovani, scoici de vant imense, floscaiala sub 1600 de m, zapada facuta floricele de la inghet, iarba... mai putin omat proaspat. Zapada avea continuitate pana aproape de 1400 de m si nu am dat de pietre. Spre dezamagirea admiratorilor din telecabina nu am punctat decisiv la impresia artisitica, dar...eu zic ca a fost bine
Din pacate a lipsit acea atmosfera pe care o aveam in martie in Sinaia. Raman cu amintirile de acum doi ani, cam asa arata sfarsitul lui martie la munte: http://dumitrelmarius.blogspot.com/2009/03/sinaia.html

Si pozili:
Frumos:
Gump prinde aripi:
Sesiune foto pe valcelul carpului:
Gump
Sab in actiune pe fata mare a carpului. Se vede zapada "superba" pe care am schiat:
Cam asta a fost atmosfera. Ne-a lipsit berea rece:

miercuri, 9 martie 2011

De ziua femeii pe schiuri

As fi vrut sa particip la Postavaru Night, dar primul weekend al lunii martie l-am petrecut cu zambetul pe buze la munca, iar planurile s-au dus pe apa sambetei. Dar mama natura a vrut sa schimbe ceva si ne-a adus aminte ca exista si iarna la munte. Cum weekend-ul a fost ratat si pofta de schi nu avea margini, am plecat de ziua femeii spre Poiana Brasov cu Mateo, Dragos si Ovidiu pentru a toca si savura omatul cel proaspat depus pe Valea Prahovei.
Ajungem in Poiana, admiram zapada depusa de maxim ...10 cm si ne uitam cu mila la schiurile noastre. Concluzia e trista: urmeaza o zi grea pentru scandurile de lemn.
Cumparam un skipass de o zi ( 90 de lei in martie, super reducere) si urcam cu telecabina. Copos a vrut sa ne faca ziua si mai frumoasa si nu a dat drumul la gondola ( s-a gandit ca e mult mai frumos sa schiem pe pietre si sa stam la cozi).
Coboram pe Sulinar si la un viraj ceva mai indraznet pe marele zid, lovesc fara mila cinspe mii de pietre. Incep sa injur ca un birjar si ma indrept cu privirea plecata spre coada de la cabina. Urma o zi de tot...scuzati expresia...RAHATUL. Si cand te gandesti ca mi-am luat o zi de concediu pentru a macelarii schiurile din dotare, de buna voie si nesilit de nimeni ca sa arunc cu banii pe fereastra...
Noroc cu Ovidiu care a luat si el o caruta de pietre sub talpa si ne-a propus sa vindem skipass-urile si sa incercam Azuga sau Predeal. Gasim doritori de omorat schiurile si placile ( vreau sa le multumesc ca ne-au cumparat skipass-urile, la ce conditii erau nu valorau nici 2 lei) si parasim cu "mare regret" Poiana pentru a incerca partii ceva mai decente. La Paraul Rece facem stanga si uite asa ajung in "statiunea" Predeal, paradisul cocalarilor si al manelelor pe partie, locul in care am promis ca nu o sa mai calc.
Statiunea era pustie, zapada era cam subtirica, parca oleaca mai bine ca in Poiana, dar nimic de povestit la nepotei.
Si incep cuvintele de lauda: schiez de sapte ani ( nu pun la socoteala anii copilariei ca atunci alunceam o zi pe an in plug) si pana acum nu am vazut liniutele de la ratrac de la 12 ( cand am ajuns) pana seara tarziu, cand am parasit statiunea. Varianta din dreapta, partia usoara arata fantastic. Sub teleferic arata fantastic. Clabucet arata superb. Cocosului, aia nu e partie, arata oribil si era plina de pamant.
Erau doua ratrace care PREPARAU partiile Subtelefirc si Clabucet, carau zapada si o intindeau pe toata lungimea derdelusului. Nu existau pietre, aveam dungulite de ratrac la discretie si zapada era incredibila. Anul trecut am fost impresionat de Bansko, acolo am vazut cele mai bune partii de cand schiez. Fara sa exagerez, de cand mi-am pus doagele in picioare nu am schiat pe ceva mai bun. O sa ajung in Austria la sfarsitul lui martie, sigur o sa gasesc conditii mai bune, dar ce am gasit de ziua femeii in Predeal sunt sigur ca nu o sa mai pup in urmatorii 50 de ani in Romania.
A fost PERFECT!
Bucegii:
Mandrul Crai:
Piatra Mare:
Postavaru: