Sincer nu aveam nicio asteptare de la o minivacanta programata din scurt, fix in timpul saptamanii, cu multe coduri portocalii si rosii anuntate in toata Muntenia, Dobrogea si Moldova. Dar in mod surprinzator la munte toate au mers asa cum trebuie, am avut o cazare decenta fix langa partie, in prima zi cand au fost si marile coduri la Predeal a nins marunt la minus un grad, fara vant, dar intr-o atmosfera perfecta de iarna. Iar a doua zi, dupa cum puteti vedea si din poze a fost PERFECT. Patru grade in timpul zilei, cu un soare tare generos si cu partii aproape pustii.
Cred ca am spus-o de enorm de multe ori, nu-mi place Predealul! Are cateva partii scurte si de dat la bete si o fauna oribila in fiecare weekend ( promovata intens de stiristele de la proteve, ce dau imagini cu "adevaratii schiori", care o ard la vale cu celofanul sub fund). Dar noi am vrut sa o ducem si pe cea mica la munte si cred ca am facut cea mai buna alegere cand am ales aceasta locatie. Sa fie clar, cel mai bun raport calitate pret il ofera Poiana ( si ma refer strict la skipass vs partii ingrijite si numar de km), dar ne-am fi complicat cu o cazare departe de partie, distanta prea mare de Bucuresti ar fi obosit-o mult pe Bianca, iar lipsa magazinelor din statiune e o problema reala cand ai un copil cu tine.
Si inca ceva, acel acces rapid simt ca il ai doar la Predeal, esti practic acolo tot timpul daca ai cazarea fix pe partie si te ajuta enorm de mult daca ai un copil mic. Suna ciudat, dar pare o destinatie de familisti in timpul saptamanii, cel putin pentru noi asa a fost ( de weekend nici nu vreau sa aud, stiu ca e omorul de pe lume aici).
Astfel la Predeal am schiat pe rand cu un singur skipass platit pentru doua zile, ne-am dat pana ne-au lasat picioarele desi unul trebuia sa aibe grija de Bianca. Si ca sa fie oleaca mai interesanta iesirea noastra, am incercat pentru prima data doua ture pe foci cu Bianca in rucascul de munte pentru copii: una ceva mai scurta miercuri pana unde se termina teleschiul de pe Varianta, iar a doua in ziua am profitat de tot soarele care ne-a incalzit la ora amiezii si am urcat partia Clabucet pana la statia superioara a telescaului. La vale problema a fost si mai simpla, am alunecat incet pe doage cu cea mica in spate supravegheat atent de Diana.
A iesit bine si cred ca o sa repetam experienta ceva mai des la primavara in Valea Dorului. In martie si aprilie speram sa o luam si pe Happy acolo, din ce am inteles accepta "caini de buzunar" la cabana.
Si inca ceva, in Predeal cred ca o sa mai ajung peste minim cinci ani. Simt ca o sa fac icter sever daca o sa repet la infinit inca o data cele trei partii cu nume penibile!
Dar sa nu ma intelegeti gresit, a fost o iesire foarte OK, intr-o statiune aproape pustie si pot sa spun fara sa gresesc, ca a fost o minivacanta reusita.
Hai mai repede tati, ca trece ziua. Am urcat greu, cam o ora si zece minute am facut pana la statia telescaunului. E mult, dar cine ne grabea?
Diana a testat pentru prima data echipamentul ei usor cu legaturi Dynafit Speed si schiuri Black Diamon de 1200 de grame. S-a descurcat excelent si o sa inceapa si ea iesirile la ski de tura.
Acele Morarului:
