joi, 31 mai 2018

Calatori in Tara Fagarasului

Cand mergem la munte pentru o perioada ceva mai lunga, cautam si acel colt de cultura de care avem nevoie din cand in cand. Aceasta regula o aplicam de fiecare data cand plecam pentru mai multe zile  si e valabila in tari straine, dar si in Romnia. 
Nu vreau sa merg de dimineata  pana seara pe munte , sau sa pedalez zece ore pe zi, zi de zi, fara sa vad si mostenirea culturala din acea zona. Incercam sa combinam, atat cat putem cele doua lumi si ce am vazut in Tara Fagarasului  trebuie sa recunosc ca ne-a impresionat. E o mare recomandare pe doua roti,  daca aveti ocazia sa ajuneti acolo pentru o perioada ceva mai lunga, cu siguranta nu o sa va plictisiti.

Si sunt putin hater, dar recomand si celor care fac turul oraselor din Europa cu low costurile care au aparut de ceva ani, sa arunce o privire si prin tarisoara noastra. Sunt multi care nu au trecut de Brasov sau Mamaia  si nu au idee cum arata cu adevarat Bucovina, Oltenia de sub munte, Maramuresul, Ardealul, Banatul montan, sau Dobrogea mea inca salbatica. Eu pana sa ies la ski in Austria in 2009 sau cu firma prin Danemarca si prin Suedia , am batut in lung  si in lat tara noastra de cand eram mic. La inceput am facut-o cu ai mei prin Moldova si Bucovina, iar mai tarziu cu Diana prin Oltenia, Ardeal si Banat.

Era sa uit, după o pauza de un an de la ultima ieșire la bulgari in zona Veliko, am condus pe drumuri pustii, fără trafic... Fără stres.... Pe o raza de 200 de km de București nu mai exista asa ceva, sa te bucuri de drum și de peisaj... Pentru mine e o raritate. Din păcate drumurile din Ardeal sunt proaste... Și viteza medie a ieșit... 30 de km/h.






















  










  







miercuri, 23 mai 2018

Ultima zi de schi a sezonului: schi-biciclism pe Transfagarasan


Bike & ski, e un vis devenit realitate. Ma rog, nu e e cine stie ce ca efort...iar pe trans e banal sa urci cu doagele in spinare. Dar mi-a iesit si asta conteaza cel mai mult

Sfarsit de sezon! 20 mai a fost ultima zi de schi pentru mine, incheiat cu o tura de schi-biciclism la Balea.

A fost de departe cel mai bun sezon de pana acum, cu 29 zile de dat la vale. 
Iar cifrele sunt fix pe gustul meu: 14 au fost cu pulvar, 17 de schi de tura (sau zile in care am pus foca pe doage) si 11 le-am petrecut cu Vio prin statiuni, sau pe derdelusul natural de la Padina.

Prima zi de dat la vale a fost pe 10 octombrie schiat integral Valea Ialomitei din zona Varfului Bucura, pana la Pestera) si ultima duminica, 20 mai. 

Putin peste 7 luni, cu un finish de vis: o tura de schi biciclism pe care o vanam de multi ani. Anul acesta a fost la Balea, pe un transfagarasan inchis si cu trafic zero intre Balea Cascada si Balea Lac. 

Sa ai un munte doar al tau, e o senzatie unica. Pedalam fix pe linia continua care separa cele doua sensuri si eram perfect relaxat la primele ore ale diminetii. Am inceput urcarea la 5 45, iar la 12 eram in drum spre cazare, pentru a petrece o zi faina cu familia la poalele Fagarasului.

Am schiat cele 3 clasice de la Balea: Saua Doameni ( cu 100 de m dif denivel mai sus), La Steag si Saua Capra, aproximativ 950 de m dif de nivel. Cea mai buna coborare a fost din Saua Caprei si am reusit sa ajung cu bicicleta in brate pe trans, la 1900 de m.

Iar in 2019 sper sa inchei sezonul acasa in Bucegi, cu o urcare faina pana la Costila pe doua roti. Planul ar fi sa schiez Malinul si sa urc la loc pana la releu. Nu e graba, timp avem si omat sa fie :).