luni, 22 august 2011

Iezer Papusa - pe doua roti


Cum pot sa descriu un traseu de bici care ne-a chinuit, ne-a deshidratat si a scos untul din noi pana am ajuns la Crucea Ateneului? Dar care ne-a facut sa tipam de fericire si sa avem o coborare incredibila pana jos la limita padurii, aproape de stana de pe Culmea Vacarea, avand in stanga"imparatia Craiului" si la picioarele noastre Muntenia, care ne astepta imbracata in "aerul fierbinte" al verii.
Cred ca stiu: BESTIAL, a fost frumos, poate cea mai frumoasa tura de cand stau pe sa.
In aceasta perioada fugim de Valea Prahovei si ne indreptam spre tinutul Muscelului, o zona de care m-am indragostit si pe care o revad an de an, la schi de tura sau la ture frumoase pe bicicleta.
De ce revin in aceste locuri? Nu stiu, poate aceste postari or sa va convinga:
Mai multe poze gasiti pe contul meu de PICASA
Gasca: cam mare, zece voinici, baieti si fete porniti spre culmi inalte, cu planuri mari de a ajunge sus la Crucea Ateneului si fugariti bine de canicula ce a pus stapanire pe Bucuresti.
Traseul ales: Barajul Targusor-drumul principal care urca spre Culmea Portareasa-Varful Iezerul Mic-Crucea Atenului-Culmea Vacarea-Stana de pe Culmea Vacarea-Cabana Voinea. Peste 1700 de m diferenta de nivel si o altitudine maxima de peste 2400 de m.
Cam mult pentru o zi si pentru experienta noastra, am ajuns la masini deshidratati, rupti de oboseala si prajiti bine de soare.
Cum a fost?
A fost superb.
Traseul l-am gasit pe blogul lui Horatiu Campian, e foarte bine descris, iar pozele( plus harta pusa pe bikemap) au fost de mare ajutor: http://hcampian.blogspot.com/2010/07/obligatoriu-in-palmares-mtb-pe-iezer.html .
Am plecat cu alai mare spre Varful Iezerul Mic, am ramas sase ( restul s-au intors pe unde au urcat), iar efortul ne-a fost rasplatiti cu peisaje incredibile: Creasta Fagarasului de la Rudarita pana la cei trei "magnifici": Lespezi, Caltun si Negoiu. Vistea si Moldoveanu erau la doi pasi de noi, parca puteam sa punem mana pe cele doua varfuri, iar Craiul ne-a cucerit cu a sa creasta alba, aproape desprinsa dintr-o poveste cu palate albe, pline de comori.
Urcarea spre Iezerul Mic, e cel mai inalt varf din dreapta:
Popas la Crucea Ateneului. Jos se vede Lacul Iezer, frumoase zone:
Creasta principala, Varful Iezerul Mare si Varful Rosu:
Varful Papusa si Piatra Craiului:
Lacul Iezer:
Danutz si Mihai. In spate se vede creasta Fagarasului:
Am avut noroc la stana de pe Culmea Vacarea. Am avut mancare de caine si asta i-a calmat pe frumosii ciobanesti ( 12 la numar), care nu aveau chef sa socializeze.
Coborarea prin padure a fost cam tehnica pentru noi, dar usor si fara sa ne grabim am ajuns aproape de cabana Voinea. Pentru Mihai si Danutz coborarea nu a fost o provocare, ei au biciclete full suspension cu furci de peste 140 mm si abordarea lor a fost foarte directa:

Ramanem cu amintiri frumoase si cu o promisiune ca o sa ne intoarcem in Iezer. Iarna e cel mai frumos munte pentru schi de tura, o sa revenim pe foci si cu planuri mari de a parcurge toata creasta pe schiuri.

Cateva poze facute de Altan:


marți, 9 august 2011

Cu bicicleta prin Bucegi



Asta da restanta, au trecut ceva saptamani de la iesirea cu bicicleta prin Bucegi si eu nu m-am obosit sa scriu doua randuri. Acum o sa am ocazia, pacat ca am pierdut ceva din farmecul turei, iar informatiile proaspete le-am lasat in praful ce acopera drumul Padina-Bolboci. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Si ne-am racorit, am fugit iar de canicula din Bucu si asta ne-a ajutat sa trecem mai usor peste aerul fierbinte ce incinge capitala zi de zi, vara de vara.

Traseul propus: Sinaia-Cota 1000- Saua Dichiu-Cabana Bolboci- Padina-Pestera -Telecabina pana la Babale- Babele- Piatra Arsa- Cabana Miorita- Cota 1400-Sinaia.


Gasca de la stanga la dreapta: Mihai, Anne, Laura, Alex si Danutz. Eu am facut poza :)
Poti sa alegi un traseu prost, plin de gipane si de maimutoi care considera ca se distreaza la munte cu manele, mici si bere si se bucura de un decor "imbracat frumos" cu nori de fum de la gratare, praf si noxe de la masinile care trec pe langa ei ( "turistii" de care zic sunt niste putori mari, le e lene sa puna gratarul la 10 m de drumul Moroieni-Padina), dar daca ai o gasca buna toate se aseaza frumos la sfarsitul zilei.
Nu stiu ce a fost in mintea mea cand am ales portiunea de asfalt Sinaia- Saua Dichiu, toti ghertoii in masini smechere ne-au umplut de noxe si ne-au "incurajat" cu multe claxone din Golfurile, BMW-urile si Passaturile lor de ultima generatie. Greu le-a fost la deal pe asfaltul fierbinte, proaspat pus si cred ca mai greu le-a venit ca mai erau si altii in calea lor pe doua rotii. Stateam pe marginea drumului si le stricam peisajul vazut din masina si asta i-a determinat sa ne claxoneze fara pauza pana am ajuns in Saua Dichiu.
Traseul a continuat in nori de praf pana la Padina, s-a lasat cu putina carca pe scarile ce ocolesc schitul Pestera si ne-am inecat de tot in praf pana am ajuns la telecabina Pestera. Sus la Babele erau turistii de weekend, inarmati cu slapi, papornite si curele Guci ca sa se integreze perfect in in peisajul alpin. A fost o placere sa-i admir si m-am bucurat mult cand i-am lasat in urma.
Coborarea pana la Piatra Arsa a fost placuta, rar mai trecea o masina de teren fara sa ne incomodeze si fara sa fim claxonati. Am mancat o ciorba chioara la Hotel Piatra Arsa, ne-am incins bine in sala de mese ( acolo erau cel putin 40 de grade) si am plecat la drum.
Timp de 10, maxim 20 de minute am impins bicicleta pana aproape de stadion fara sa ne grabim. Nu stiam clar ce o sa urmeze, trebuia sa fie o curba de nivel ce ocoleste Varful Furnica, dar nu aveam idee unde o sa ne scoata. Ei bine aici a fost concentrata toata tura, am prins o curba de nivel care ne-a purtat in viteza spre Cabana Miorita iar peisajele au fost superbe. Se puteau admira sub rotile noastre toate vaile ce duc spre Poiana Stanii Regale, iar ma departe Carpul cu ale sale instalatii care zac in nepasarea verii. Noua ne place iarna, cand sunt nameti mari si Sinaia devine cel mai frumos loc de schi din Romania. Da, am zis bine...eu consider Sinaia cand are zapada intre 2000 si 1400 cel mai bun loc de balaureala cand omatul acopera frumos "partiile" Carp, Papagal si Tarle.

Pauza in Saua Dichiu. Ne-a venit greau sa urcam pe asfaltul firbinte, proaspat pus. Rotile inaintau foarte greu prin drumul incins si plin de masini de teren.
Cu gandul la zilele frumoase de iarna:
Barajul Bolboci:

Intrarea in Canionul Horoabele:

Piatra Arsa, putina carca la deal:

Hotelul Piatra Arsa, cam urat:
Urmeaza portiunea frumoasa, curba de nivel care incepe putin mai sus de stadionul Piatra Arsa si se termina aproape de Cabana Miorita. A fost momentul nostru de glorie:
Carpul:
Baitii la vale:
\
Anne:
Eu:
Cam asta a fost, prajiti bine de soare bem usor o bere rece. Ne-am facut damblaua, ne intorcem acasa:

luni, 1 august 2011

Creasta Baiului pe doua roti


Catalin vine cu o propunere buna, greu de refuzat: sa facem o tura de bici cu plecare din Maneciu prin Tabla Butii si Manastirea Suzana. Facem calcule, ne uitam pe mersul trenurilor, mai facem calcule si ... schimbam planul pe ultima suta de metri. Sase ore nu sunt de ajuns pentru a termina tura de la Maneciu si alegem creasta Baiului cu plecare din Azuga. A fost un traseu frumos, linistit, departe de galagia si nebunia de pe Valea Prahovei si cu peisaje greu de uitat.

Traseul: Azuga-Culmea Sorica-Creasta Baiului-Posada-Comarnic ( 4 km pe un DN1 plin de masini si autocare). Distanta: 41 km. Diferenta de nivel: nu am idee, stiu ca am impins mult si bine bicicleta, o ora jumatate pana am iesit in creasta principala.

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa: Vizualizare album

Urcarea din Azuga a fost dura, forestierul care duce spre culmea Sorica a inceput foarte aproape de drumul national si ne-a lasat in creasta Baiului, langa gondola. Am impins bicicletele mult ( parca prea mult ) dar a meritat, am salvat 18 lei ( urcarea cu gondola) si am lucrat putin la conditia fizica☺.

Un vant rece nu ne-a lasat sa stam la povesti, ne-a luat in primire cum am iesit in golul alpin si pentru cateva ore ne-a facut sa uitam de atmosfera incinsa din Bucuresti.
Aerul rece ducea cu gandul la peisajele de toamna, am avut culori tari si o vizibilitate excelenta. La coborare am fost cel mai lent, am mers incet si sigur, iar baietii ( echipati cu biciclete suparate full suspension) au avut multa rabdare si ma bucur ca nu m-au fugarit prin portiunile ceva mai tehnice.

De la stanga la dreapta: Thenutz (Danutz), Catalin, Mariusica si Mihai.
Catalin la deal:
Doi cai frumosi:
In ultimul plan se vede timid Ciucasul:
Seara s-a terminat cu o poveste urata cu CFR-ul si cu trenurile lor vestite, "pline de vagoane pentru biciclete". Pentru a pastra un limbaj decent prefer sa nu o public pe acest blog. Din pacate am ramas cu un gust amar din cauza nasilor, ne-au stricat o zi excelenta consumata sus pe munte.