miercuri, 29 iunie 2011

Valcelul cu Fereastra

Las cuvantul Dianei.
Mai multe poze pe contul de picassa: Vizualizare album

Nestiind pe unde aveau de gand baietii sa colindam, m-am lasat condusa de ei pe un alt traseu inedit in Piatra Craiului, Valcelul cu fereastra, o vale nemarcata accesibila doar cunoscatorilor sau celor care doresc sa cunoasca cu adevarat muntele, inarmati cu descrieri si poze gasite prin carti sau pe blogurile muntomanilor.
Cum am ajuns acolo, sincera sa fiu, nu stiu exact, deoarece am norocul ca de fiecare data cand merg pe munte, altcineva sa se ocupe de aspectul acesta. Mai multe informatii legate de detaliile tehnice ale traseului se pot gasi aici.
Traseul in sine nu e greu, necesita doar atentie sporita, o semicoarda pentru a fi sigur ca nu risti vreun accident neplacut si bineinteles casti de protectie pentru a fi aparat de pietrele dislocate de cei din fata ta.
Si normal nu trebuie ratata intrarea in traseu pentru a nu te trezi ca de fapt cateri alt valcel. Aici am fos indrumati cu precizie de catre alti 3 muntomani, intalniti la refugiul sperantelor, cu care am continuat tot restul traseului.
Ceea ce se deschide privirii pe durata acestui traseu scurt dar frumos, e greu de descris in cuvinte sau de captat prin intermediul obiectivului foto.
Traseul se termina cu o o arcada imensa de calcar prin care ai ocazia sa vezi doua lumi complet diferite.
De o parte a ferestrei ti se dezvaluie cararile muntelui umblate doar de caprite negre, iar jos in vale, ca intr-o rama de fotografie ti se arata tot Iezerul cu ale sale culmi line ce curg frumos spre Tara Romaneasca si Fagarasul cel maret care se pierde in zare, cu ale sale varfuri pierdute in nori.
Oriunde priveai in jur erai inconjurat de maretia de piatra a muntelui, de frumusetea salbatica a covoarelor de flori si de albastrul cristalin al cerului, simtindu-te mandru ca esti unul dintre putinii norocosi care au ocazia sa cunoasca natura in intreaga ei splendoare.

Palatele ascunse din Crai:

Dragos a scos coarda ca sa nu zica ca a carat-o degeaba. Nu era nevoie, dar pe ploaie sigur e de folos ( daca nu ma insel era un piton acolo bine infipt):
Scurt popas la intersectia cu Braul de Sus:
Am ajuns in creasta:
De la Varful Ascutit retragerea am facut-o pe Braul Cioranga Mare. Noaptea ne-a gasit in Cheile Rasnoavei, departe de Bucurestiul plin de praf si sufocat de caldura verii, pierduti intr-un vis frumos cu o imparatie alba numita Piatra Craiului.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Fara Asfalt

11 iunie, zona Vama Veche, echipa Marinarii: Dumitrel Nicolae si Mariusica la primul triatlon-stafeta (am un mic regret ca nu am ales numele corect pentru stafeta noastra, Tatal si Fiul ar fi avut mai multa priza la public ).

Anul acesta nu am participat la niciun concurs, au fost maratoane de toate felurile: de alergare montana, concursuri de bici si cate si mai cate, dar am lipsit de la toate, fara exceptie...

La 7 dimineata plecam din Constanta cu tot alaiul si cu tot"neamul", pentru primul concurs al familiei Dumitrel pe plaiuri dobrogene.
Inceputul nu e promitator: traseul de bicicleta e PLIN DE NOROI iar temperatura marii nu sare de 13 grade. Apare si prima veste buna, organizatorii au dat dovada de mila si au scurtat proba de inot: 400 de m in loc de 750 pentru stafeta si triatronul mic si 800 de m pentru triatlonul mare (aici erau 1500 m).

Start: primul e tata la proba de inot, cu un costum discret de neopren, cred ca e veteranul concursului ( nu sunt 100% sigur, trebuie sa verific informatia) si inoata cot la cot cu pustii de varsta mea. Marea rece ca gheata nu-l iarta, iar la iesirea din apa simte ca ceva nu e in regula. Trage de el, tremura de frig si ajunge cu bine la linia de start, putin dezorientat, dar fericit ca a terminat prima etapa. S-a descurcat bine, tot respectul pentru ce a facut la 52 de ani.

Tata la Start:

Urmeaza 5 km de alergare intre Vama Veche si 2 Mai:
Inghetat bine dupa inot, dar cu zambetul pe buze:

Felicitari pentru reusita!
Acum e randul meu sa mentin avantajul castigat la prima proba, iau cipul si incep alergarea spre 2 Mai.
Simt ca incepe nebunia, aici trebuie sa depasesc tot ce imi iese in cale, stiam ca o sa urmeze sperietoarea triatlonului, lupta cu bicicleta prin noroaiele dobrogene si aveam nevoie de pozitii castigate in clasament ca de aer. Ma simt excelent, trag putin de mine, gasesc un ritm bun, si las in urma multi participanti. Credeam atunci ca orice minut pe care o sa-l castig la proba de alergare o sa ma ajute mai departe...

Prima parte a traseului se desfasoara pe faleza inalta ce leaga Vama Veche de 2 Mai, se alearga pana la un cort ( acolo am facut o mica pauza de hidratare ). Nu pierd vremea, trebuie sa ajung cat mai repede in Vama Veche, ma intorc 500 de m pentru a cobori printr-un mic "valcel" spre plaja si maresc ritmul. Am ajuns intr-un loc superb, apa marii are o culoare exotica in acele golfuri uitate de lume, plaja e plina de placi albe de calcar, iar alergarea devine o placere. Trec prin poarta de Start si ma pregatesc pentru traseul de bicicleta. Pana aici toate au fost bune si frumoase, am castigat multe pozitii in clasament si incep sa cred ca o sa ma descurc "binisor" la ultima proba.
Si urmeaza partea cea grea: BICICLETA. Nu stiu cum sa incep, trebuie sa recunosc ca imi place aceasta miscare pro-bicicleta, in ultimii ani multi au iesit din ce in ce mai des prin parcuri pe doua roti sau pe munte in drumetii calare pe sa. Dar eu nu am experienta, nu am adunat mai mult de 200 de km de mers pe un mtb si singura bicicleta cu care m-am dat a fost imprumutata de la Sorelul. Iar eu urma sa particip la o proba de 35 de km de bici ( in realitate au fost 40 km) pe un traseu plin de noroaie-lut.

A iesit un DEZASTRU!

Chiar daca inainte de triatlon mi-a trecut prin minte gandul ca poate proba de mtb s-ar putea dovedi a fi peste puterile mele, fapt care s-a si intamplat, m-am incapatanat sa fiu prezent la Fara Asfalt alaturi de tatal meu.

Inca de la inceputul traseului zambetul a disparut incet si mi-a parut rau ca tot ce am castigat la inot si la alergare s-a dus "pe apa Marii Negre si in NOROAIELE grele".
Am simtit un gust amar si o senzatie dureroasa de neputinta cand valuri intregi de concurenti treceau pe langa mine cu viteze ametitoare, iar eu ramaneam dezamagit in urma lor. Am tras de mine, am vrut mult sa imi depasesc conditia de simplu "biciclist novice," dar atat am putut...

Traseul a fost superb ( mai putin primii 8 km de drum agricol, nu stiu de ce organizatorii nu au ales alt drum mai "uman") iar canionul de la Limanu si padurea Hagieni au fost surprizele zilei. Sincer nu ma asteptam sa gasesc asemenea locuri langa Vama Veche, imbracate frumos in iarba proaspata de inceput de vara si decorate discret cu maci rosii de campie. Inca o data mi se confirma ca DROBOGEA e plina de SURPRIZE SI E INCREDIBIL DE FRUMOASA.

Salvarea a venit pe final, organizatorii au mutat ultimii 7 km de drum agricol ( plini de noroaie si lut) pe soseaua nationala ce leaga Limanau de 2 Mai-Vama Veche. Le multumesc pentru aceasta decizie, ne-au salvat bicicletele, nervii si ...sanatatea.

Multumim luminareative.ro pentru poze:

Canionul:

Maci si noroi:

Mugurel in spatele meu , lasam in urma Lacul Limanu:

Fara asfalt cu putin asfalt:

Finish dupa 4 ore si 11 minute:

La final am lasat partile bune si cele rele ale triatlonului,

Ce e bun:
  • Placerea de a participa la un concurs organizat pe plaiuri dobrogene.
  • Tudor Vlad, organizatorul triatlonului mi-a raspuns la toate problemele pe care le-am vazut in timpul concursului. JOS PALARIA PENTRU ACEST GEST! Nu ma cunoaste, nu stie ca am un blog dar a reusit sa-mi lase un mesaj pozitiv.
  • Ideea concursului EXCELENTA: Fara Asfalt, triatlon pe coclauri cu bicicleta, alergat pe plaja si inot in mare.
  • Traseul de bicicleta dupa primii 8 km de MTB ( de chin pur) te lasa fara cuvinte.
  • Punctele de alimentare foarte bine puse.
  • Deciziile luate inainte si in timpul cursei: scurtarea probei de inot ( apa sigur avea sub 13 grade) si inlocuirea drumului agricol de 7 km ( cel care ducea spre finish) cu drumul national.
  • Medalii pentru toti participantii.
  • Traseul ales pentru proba de alergare.
  • Tricoul frumos, bun de purtat la corporatie.
  • Pe panoul cu sponsori era Radio Guerrilla, nu Kiss FM, Zu, 21, Taraf TV si alte porcarii. Iti dai seama ca vin oameni ok la concurs care asculta muzica buna cu o gandire sanatoasa.
Ce nu a mers:
  • Cei 5 km de alergare la stafeta. E prea PUTIN, nu am inteles nimic din aceasta proba. Bine ca nu au pus 5 m sau 5 cm...
  • Cei 8 km de la inceputul traseului, mizeria aceea de teren agricol. Puteau sa gaseasca o alternativa, am vazut ca multi si-au rupt bicicletele in acel namol-noroi-lut.
  • Posibilele smecherii care s-au facut in timpul concursului, nu inteleg cum a reusit un alergator sa scoata 20 de minute ( o fi extraterestru sau a coborat faleza fara sa fie vazut pana sa ajunga in 2 Mai). Sa nu uitam de zona canionului care nu era supravegheata la proba de bici, se putea ocoli usor pe un mic deal si se castigau cel putin 15 minute. Poate gresesc ( si sper sa fie asa), dar de ce lipseau organizatorii din acele puncte cheie !!!???).
  • Eu compar toate concursurile cu MPC ( Maratonul Piatra Craiului), cu acea organizare PERFECTA, cu TOATA CALDURA PE CARE TI-O DAU ORGANIZATORII, PARTICIPANTII, ELEVII, PROFESORII SI LOCALNICII CARE TE SUSTIN IN TOATE COLTURILE MARATONULUI. Lucian Clinciu a inventat pentru multi notiunea de sport, de miscare in natura si mi se pare ceva FANTASTIC ce se intampla in fiecare an, in prima sambata din octombrie la poalele muntilor Piatra Craiului.
  • Nimeni nu inchiria neopren iar apa marii avea 12 sau 13 grade...
  • Validarea se facea OBLIGATORIU vineri seara. Asta e o aberatie, eu am plecat de la corporatie la ora 18 si am ajuns in Constanta seara tarziu. Nu aveam nici timp si nici energie sa ridic la 12 noaptea numerele de concurs si cipul din Vama Veche. Nu era mai simplu, ca la orice concurs, sa prelungeasca validarea pentru sambata de dimineata? Trebuie sai-i multumesc Saimon pentru ajutor, el m-a ajutat sa rezolv aceasta problema!
  • Taxa de participare, cam mare :)
Nu in ultimul rand TREBUIE SA LE MULTUMESC PARINTILOR PENTRU GALERIA FACUTA SI PENTRU SPRIJIN, fara ei ar fi fost mai greu la triatlonul Fara Asfalt.
Era sa uit, in 2012 o sa fiu la start pentru prima mea proba de triatlon, ceva mai bine antrenat la bici si gata de inot.

miercuri, 8 iunie 2011

Calatori in Bulgaria


Calatori pentru o zi in Bulgaria cu Diana, Dragos si Dragos-Tomcat.
Pornim duminica la drum, ceva mai tarziu si inca adormiti dupa o zi lunga de schi in Poiana avand ca destinatia satul bulgaresc Tabachka, o zona excelenta de catarat pentru cei care stau in Bucuresti. Mi-a placut mult faleza, e un loc foarte ok, chiar bunicel si pentru incepatori daca au noroc sa prinda libere traseele usoare. Noi am gasit plin pana la refuz de bucurestini ( sculati de dimineata asa cum trebuie) in trasele mai "umane", trei la numar daca nu gresesc si ne-am incercat norocul pe o linie plina de spituri dar lipsita de farmec.

Din aceasta postare nu puteau sa lipseasca Sabina si Gump, trebuie sa le multumesc pentru descrierile frumoase lasata pe blogul lor despre falezele bulgarilor din Canionul Lom:


Duminica 17 aprilie, dupa o zi superba de schi in Poiana cu zapada proaspata de un metru, ne-am indreptat spre vecinii de la sud de Dunare. Drumul a fost excelent pana la Podul Prieteniei. Ce a fost pe podul de 25 lei dus, 25 intors nu pot sa descriu in cuvinte, ca sa pastrez un limbaj decent mai bine ma abtin...
Nu are rost sa ma ascund: Imi place Bulgaria, iubesc Bansko si atmosfera pur balcanica pe care o intalnesc de fiecare data cand ajung pe aceste meleaguri. Sunt multe povesti urate despre bulgari, amintiri cu masini furate, rinichi taiati sau copii rapiti, nu stiu daca e bine sa cred sau nu ce se spune, dar noua ne place la sud de Dunare, iar urmatoarea destiantie in tara castravetilor murati trebuie sa fie orasul medieval Veliko Tarnovo.

Dragos pleaca cap de coarda si asigura bine traseul. Am urcat mansa, cu niste miscari lente si lipsite de gratie ( eu cu cataratul nu prea ma impac, poate poate o sa se lipeasca de mine si acest sport):



Eu la catarat:


Primavara:


Despre Canionul Rusenski Lom de langa Ruse sunt multe de scris. E foarte aproape de Buceresti sise ajunge usor cu masina din Giurgiu platind minunata taxa de 25 de lei de doua ori
( din Ruse se face stanga spre Basarabov, aici incepe canionul ). Gasiti Parcul
Rusenski Lom un circuit superb de bici, merita facut primavara sau toamna cand temperaturile sunt placute si tot in acest canion sunt falezele de escalada de la Basarabov si Tabachka ( posibil sa fie mai multe, pentru mai multe informatii o sa intreb google-ul ). Era sa uit de micile grote sapate de calugari in stanca, am inteles ca sunt superbe si merita vizitate.
O sa revin cu bicicleta la toamna si sper sa gasesc doritori pentru o noua experienta in aceasta zona: http://www.mladite.com/navigator/routes/pdfs/Basarbovo-Krepcha-RO.pdf
O descriere buna a zonei am gasit-o aici:
Baietii Dragos si Tomcat, cei care se pricep la escalada ( cat de cat ca nici ei nu sunt mari meseriasi) s-au chinuit mult pe acest traseu, era cam murdar si sus se termina cu o surplomba urata. Nu le-a iesit dar au tras tare.

Rapel:


Dragos cap de coarda:





Punctul mic si suparat e Dragos:



Se apropie seara, strangem echipamentul si plecam spre Cerven. Vrem sa vizitam cetatea medievala despre care am auzit la orele de istorie:


Acelasi canion:



Satul Cerven la picioarele Dianei:





In turnul sudic al cetatii:



Tomcat ramas pe ganduri...oare ce o fi fost in mintea lui:



Tomcat, Diana si Dragos intr-un moment mai romantic:



Ultima destiantie: Manastirea Basarabov. E superba, ma bucur ca am ajuns pe inserate, lumina a fost excelenta si stanca avea o culoare speciala:





Ajunge, a venit seara, nu am mancat nimic toata ziua ca nu am avut leva la noi si ne indreptam spre Podul Prieteniei, cel mai rupt pod din lume. Atentie mare noaptea, sunt gauri imense unde poti sa-ti rupi masina...Bine ati venit in Romania!