joi, 31 ianuarie 2013
Omat bun in Baiului
O tura care a inceput cum nu se poate mai prost, cu o vreme inchisa, un vant dat dracului dupa statia finala a gondolei din Azuga si cu o zapada tare ciudata pe partea prahoveana, care crapa in multe locuri din cauza placilor de vant. Si ce frig era, dupa doua ore de mers pe piei mi-a inghetat apa in rucsac... Era o vreme perfecta de stat in casa si de pus ceara pe schiuri.
Tinta avea sa fie acelasi varf Urechea, iar coborarea...care coborare ca nu vedeam la doi metrii in fata ???!!!
Umblam cu moralul la pamant prin ceata si cu greu am identificat culmea Urechea, ce coboara spre Valea Azugii. Dam piele jos, luam o gura de ceai si incepem o coborare printr-o zapada ciudata, dar surprinzator de usor de schiat: a fost un mix de hardpack cu pulvar si ceva placi de vant. Mai legam cince-sase viraj si il aud pe Catalin cum striga: PULVARRR!!!!!
Si asa a fost toata iesirea: PULVARRR!!!!!! :). Si era sa uit, soare si vreme buna. Nu stiu cand a aparut soarele, dar a fost cu noi pana la sfarsitul zilei.
Traseul ales: urcat pe piei pe partia Sorica si creasta principala pana pe varful Urechea si am coborat pe mai multe fete de pe culmea Urechea pana am ajuns in padure.
Gasca a fost compacta si asa cum ne place noua, plina de viata. Din categoria schirilor "grei" si cu multa experienta: Ana si Catalin. Si baietii blanita ( la vale, ca la deal au cam tras de setup-ul lor porcos de greu): Tomcat si desigur Bresfe.
Puf de cea mai buna calitate:
Inca o tura la deal ca omatul e bun:
Si inca una:
Bucegii:
O privire spre Neamtului:
Se pare ca asa e vremea la munte, dupa sufletul omului :).
Si inca ceva, pe partiile din Azuga e o regula nescrisa: NINGE CU PIETRE, tunurile SCUIPA PIETRE, iar administratorii de partii amenajeaza derdelusurile lor cu pietre. Pe unde ne-am dat la vale, batul intra cu totul ( si are 130 de cm daca nu ma insel), iar pe Sorica, ca pe acolo am urcat pe piele de foca, erau pietre si pietricele la discretie.
Etichete:
culmea urechea,
muntii baiu,
Schi de tura
miercuri, 16 ianuarie 2013
Vidram See
Nu exagerez cand spun ca am descoperit statiunea cu cele mai frumoase peisaje din tara. Vidra are ceva aparte, clar nu e o locatie de balaureala ca Sinaia si nici o statiune aproape pusa la punct ca Poiana, dar e locul in care ma simt cel mai bine cand ies la schi "industrial". Toata zona ofera acel ceva ce lipsea din lumea schiului mioritic.
Duminica am ajuns pentru a doua oara la Vidra si trebuie sa recunosc ca nu mi-a placut nicio partie, era un patinoar perfect pe toate derdelusurile, care parea o mare amenintare pentru orice schior. De cand au deschis statiunea ( si au lasat gratis skipass-ul), au fost zeci de mii de turisti care au raschetat tot pana s-a format o placa de gheata imposibil de schiat.
Dar solutii apar cand ai piei de foca si locul nostru de joaca a fost sub gondola, intr-o caldare foarte frumoasa. Da, instalatiile erau gratis si noi ( adica Mateo si cu mine) am urcat pe foci ca sa schiem omat bun intr-o caldare neatinsa de alte doage. Si a fost superb, las pozele sa va convinga.
Ne-am clatit ochii aproape toata ziua catre toti muntii din jur, iar senzatia de a schia spre lacul Vidra trebuie sa recunosc ca ea fost unica. Parea ca poti sa ajungi spre la el daca goneai ceva mai tare.
Tot peisajul m-a cucerit, iar la vara vreau sa fac un mini concediu de mtb pe acele plaiuri, mai ales pe drumul forestier numit Strategica, ce pleaca din Transalpina si ajunge aproape de Voineasa.
O privire spre Parang:
Si mica noastra balaureala:
Cu retragere pe foci, singura varianta disponibila:
O alta locatie excelenta pentru schi de tura. Trebuie incercata, timp sa am ca sigur o sa ajung si in acele caldari frumoase:
Se vad si Fagarasii:
Mi-a placut si a doua oara si simt ca zona aceasta o sa fie apreciata mult de cei care merg pe munte, are acel ceva. Si sunt bucuros ca am avut iar o zi de schi, fara sa le dau bani maimutoilor de pe Valea Prahovei, cu passurile lor nesimtite de 150 de lei pentru 5 km de partii. Anul acesta nu am dat niciun ban pe sarme in cele 6 zile de dat pe doage si simt ca pot sa rezist un sezon intreg fara sa-mi bat joc de banii pe care-i castig greu la corporatie.
E simplu: mergeti acolo si sigur o sa descoperiti un loc minunat din tarisoara in care traim.
Etichete:
muntii latoritei,
Schi de tura,
statiunea vidra,
Transalpina
marți, 8 ianuarie 2013
Clabucetul Azugii
Recunosc ca nu ma omor dupa schiatul prin padure, dar daca s-a ivit ocazia sa scapam de uraganul ce a pus stapanire pe zonele inalte si sa ne bucuram de un pulvar bun ascuns la baza muntelui, clar nu puteam sa refuzam aceasta "oferta".
Gasca mare, omatul bun si pofta de urcat la deal (cam mica pentru unii) au fost ingredientele zilei. Printre noi a fost si Silviu Balan, cel care a traversat creasta Fagarasului pe schiuri in doua zile, avea sa fie primul la deal si alerga in modul turbo pe o panta serioasa, de parca eram la un concurs de schi de tura. Bubulu, omul care stie orice colt de dat la vale din muntii Baiului sau Bucegi, trebuia sa fie cel cu glumele.
Laurentiu, cel care a ajuns intr-o singura zi cu bicicleta pe Moldoveanu, urca de parca nimic nu-l grabea, dar reusea fara niciu efort sa se indeparteze de langa grupul nostru, iar noi : Tomcat cu Geo si subesemnatul, paream cei trei chinuiti de soarta si "sufeream" in tacere la deal, intr-un peisaj de poveste.
Iarna aceasta parca are ceva special, ceva ce am intalnit pentru prima data la schi de tura in Muntii Ciucas si cred ca o fie si atunci cand o sa termin sezonul de schi la sfarsit de mai pe Valea Morarului, alaturi de cei dragi. Asa a fost si anul trecut si nu vreau sa renunt la aceasta mica "traditie".
Laurentiu, cel care a ajuns intr-o singura zi cu bicicleta pe Moldoveanu, urca de parca nimic nu-l grabea, dar reusea fara niciu efort sa se indeparteze de langa grupul nostru, iar noi : Tomcat cu Geo si subesemnatul, paream cei trei chinuiti de soarta si "sufeream" in tacere la deal, intr-un peisaj de poveste.
Iarna aceasta parca are ceva special, ceva ce am intalnit pentru prima data la schi de tura in Muntii Ciucas si cred ca o fie si atunci cand o sa termin sezonul de schi la sfarsit de mai pe Valea Morarului, alaturi de cei dragi. Asa a fost si anul trecut si nu vreau sa renunt la aceasta mica "traditie".
Greu la deal dar frumos la coborare, pe un omat proaspat de 30 de cm, zambetul apare usor iar placerea de a aluneca trebuia sa fie maxima.
Pentru multi o asemenea zi nu inseamna mare lucru, dar eu ajung cam rar la munte si sa prind asemenea conditii de dat la vale, ma face sa ma bucur ca un copil mic cand si-a gasit jucaria preferata. Cred ca asa se intampla, dam in mintea celor mici si radem natural ca fetita mea de sase luni.
Pozele sunt facute de Laurentiu Barza:
Paream pierdut in spatiu, nu stiu ce aveam dar sigur nu eram in apele mele:
El e Silviu, omul turbo la deal:
Cam asta era atmosfera:
Sa inceapa distractia, peile jos si gata de dat la vale. El e Bubulu, omul care schiaza orice, oricand...oricum:
Si noi:
Si "un scurt filmulet" facut de Bubulu:
Etichete:
clabucetul azugii,
Schi de tura,
valea azugii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)