Dupa o pauza lunga de aproape doi ani, m-am suit iar in sa. Am ales o tura usoara pe malul Marii Negre si l-am avut invitat special pe tatal meu. Vremea a fost perfecta, nici daca am fi dat comanda de o vreme mai buna, nu ne-am fi ales cu un asemenea soare si cu o briza perfecta a marii.
Sa pedalezi pe malul marii e ceva special, sa cobori spre mare e un lucru deosebit si sa faci pauze pe nisipul fierbinte, e rasplata pe care o primesti de fiecare data cand cobori in golfurile inca neatinse de "arhitectii" locali.
As fi vrut sa zic ca e frumos asa, dar nu pot. DA, omul pe unde a umblat a lasat munti de gunaie in urma lui si din pacate, zona aceasta e plina ochi . Vorbim de o groapa imensa de gunoi, ce incepe in Eforie Sud si se termina in Costinesti. E pacat si imi pare rau ca s-a ajuns aici, faleza e superba, mama natura a fost generoasa cu noi, dar ne-am batut joc de ce e frumos.
Pozele sunt facute cu telefonul mobil. Am gresit, pentru ca in aprilie Marea Neagra nu mai e neagra. Ne duce putin cu gandul la Grecia, apa e surprinzator de curanta si are acel albastru specific bazinului mediteraneean. Nu tine mult, marea noastra se transforma in mai iar intr-o ciorba cu de toate, dar acum as fi vrut sa am mirorless-ul uitat acasa.
Acasa e acolo unde ma simt cel mai bine. Iar acasa e in Constanta, pe plaja si de multe ori alaturi de cei dragi. Le doresc multa sanatate si sper sa petrecem cat mai mult timp impreuna.