sâmbătă, 12 februarie 2011

Bansko 2011

Ne-am tinut de promisiune si am adus o gasca mare si frumoasa la Bansko, pentru un weekend prelungit la schi pe taramul bulgarilor . Daca anul trecut mama natura a fost generoasa si a asezat frumos o patura imensa si groasa de zapada naturala, anul acesta am avut parte de mult omat artificial si...cam atat. Rezultatul: un GHETAR care incepea la 2600 de m si cobora pana in Bansko, la 900 de m altitudine. Nici nu stiu ce sa zic, iesirea din 2011 sa o pun in categoria marilor dezamagiri, pentru ca nu am gasit omatul mult dorit, acea chestie alba si pufoasa cazuta din cer pentru binele nostru, sau am fost norocosi ca am avut in fiecare zi o vreme PERFECTA. Stiu sigur ca nu poti sa le ai pe toate, anul trecut aveam damburi imense pe partii dupa ora 11 ( era prea multa zapada naturala, ningea fara mila in fiecare zi) si vreme proasta cu vant rece care iti amortea toate oasele, iar anul acesta am avut parte de un ghetus care ne-a pus la grea incercare calitatile noastre de "mari schiori".
Eu zic ca a iesit bine, iar in 2012 ne vedem sigur la noua dimineata, sus pe Todorka, pentru primele viraje in zapada perfect batuta, sau prin padurile bulgarilor ca sa prindem pulvarul acela bun lasat special pentru noi.

Todorka, o bijuterie de varf:

Din pacate partiile din zona alpina au avut pietre la discretie. Am vazut multa lume care s-a lovit din cauza pietrelor ascunse in zapada. Nu prea era distractie acolo, mai mult de doua ore nu stateam in golul alpin pentru a evita distrugerea echiamentului. In rest, fara un schi de partie, de preferat Race, cu un cant perfect ascutit, riscai mult sa te imprastii pe jos. Pe mine m-a mancat rau sa iau twin tip-urile (schiuri cool..new school, ce mama ei de treaba), dar a fost o alegere incredibil de proasta. Si partiile albastre care aveau zapada artificiala erau aproape imposibil de schiat cu jucariile mele de lemn cu cozile rasucite. Singurele partii bune au fost 4 si 6. Bulgarii au inchis partia Tomba (si telescaunul cu acelasi nume) ca sa o aranjeze pentru Cupa Mondiala de la sfarsitul lui februarie si ne-a fost foarte greu sa ajungem la rosiile 4 si 6 ( trebuia sa urcam cu un telescaun lent care se misca ametitor de...incet, ca fratiorul lui mai mic din Valea Dorului). Dar efortul ne-a fost rasplatit cu o zapada bine preparata, un DELICIU
Erau singurele partii fara pietre si gheata, o nebunie. Se mentineau impecabile pana cand bulgarasii inchideau instalatiile si ne trimiteau acasa.
Din pacate s-a lasat si cu o accidentare urata. La ultima coborare spre Bansko, Denis a prins o placa de gheata si a cazut cu umarul pe zapada tare ca cimentul si s-a ales cu o fractura de clavicula. Imi pare rau pentru el si sper sa se refaca cat mai repede.




Gasca vesela si frumoasa. Fara ei ne-am fi simtit mai singuri la Bansko.
Fetele pe doagele de lemn:


Sa prezentam personajele principale.
Diana:
Cristina:
Narcis:
Moni si Misu:
Denis:
Florin:
Si cu acordul dumneavoastra, eu:
Cam asta a fost. Strangem randurile, facem o poza si plecam acasa:
La carciuma bulgarilor. Am mancat ieftin si bun:
Nu am prins cele mai bune conditii de schi dar toata lumea a fost fericita si s-a lasat cu o noua promisiune: In 2012 vanam zapada cea mare din martie si ne vedem la Bansko cu gasca mare de prieteni schiori!!!