luni, 31 octombrie 2011

Clincea


Orice iesirea pe munte e frumoasa. Dar atmosfera de toamna are ceva special, nu pot sa o descriu cu ajutorul cuvintelor si nici prin intermediul pozelor. Culorile puternice pun stapanire pe orice peisaj, natura se stinge usor si lasa in urma ei o betie de culori. Iar sus crestele sunt albe, te duc cu gandul la iarna ce bate la usa, lasand un contrast perfect si un tablou frumos de toamna.
Ma bucur ca am putut sa ajung pentru o zi in Bucegi si sa prind aceasta atmosfera, cu o gasca minunata, vesela si cu pofta mare de drumetii.

Traseul ales: Bran- Clincea-Varful Tiganesti- Clincea-Bran.

Gasca: Angela, Diana lui Dragos, Diana mea, Nicu, Razvan ( un coleg simpatic de la corporatie), Dragos, Mariusica si Happy.

O sa revin cu mai multe poze...

marți, 25 octombrie 2011

Lacul Zanoaga



Au trecut doua luni de atunci, dar asta nu ma impiedica sa las cateva randuri pe blog, despre traseul spre lacul Zanoaga din Retezat. Ne-a placut mult, am intalnit in saua Judele patru turisti care urmau sa se intoarca acasa in aceeasi zi si pana la lacul Zanoaga am gasit un peisaj salbatic, parca scufundat in liniste si uitat de civilizatie.
Fara oameni, doar munte, cu un vant fierbinte de vara si cu un soare care ne-a fost calau o zi intreaga. Micul refugiul salvamont si lacul Zanoaga ne-au adus acea liniste de care aveam nevoie, sub umbra cabanei ne-am racorit putin si am motait o ora, fara sa fim deranjati de multimea care a ramas la Bucura. Nu credeam ca un loc poate sa fie atat de izolat in Retezat, ma bucur ca l-am gasit si am trait aceasta experienta in doi ( daca ma gandesc bine eram trei, a fost si Happy cu noi in acea drumetie).
Legat de vreme...nu stiu ce sa zic, a fost senin, am avut mult soare, dar temperaturile ne-au facut sa ne dorim un petic de umbra. A fost incredibil de cald, ne-am deshidratat rau si cred ca am facut si un pui de insolatie, dar asa e vara pe munte cand in toata tara se anunta canicula. Canicula la sfarsitul lui august, ce clima ciudata avem...

Mai multe poze gasiti pe contul meu de Picasa:




Plecam la drum, racoarea diminetii s-a risipit iar soarele incepe sa arda. Plecam spre saua Judele:


Varful Judele:


Am ajuns in sa, urmeaza o calatorie frumoasa spre un loc mai putin umblat:


Zona ceva mai expusa pana in Saua Judele. Trebuie atentie aici, cand ploua cred ca e un traseu foarte "interesant":


Pasi mici spre Zanoaga:


Refugiul salvamon. Ne-a placut cabanuta, cine a construit-o a a vrut sa lase ceva frumos in urma lui:




Lacul Zanoaga:


Era prea cald, inaintam foarte greu si ne retragem timp de doua ore intr-o mare de jnepeni. Aveam nevoie de umbra, eram rosii ca racii, iar Happy nu mai putea tine pasul cu noi:


Frumoasele lacuri de langa Bucura:


In ultimul plan se vede varful Papusa:




Am ajuns la timp ca sa prindem apusul, iar a doua zi urma sa plecam spre Sibiu.
Acum doi ani mi-a placut mult la lacul Galesu, dar daca ar fi sa ma intorc in Retezat, la Zanoaga as sta cu cortul cel putin trei zile.

miercuri, 19 octombrie 2011

Insotind Dunarea


Am descoperit bicicleta acum doi ani si usor, dar sigur, am ajuns dependent de acest sport. M-a prins, e un microb foarte frumos si in ultima vreme mi-am petrecut aproape toate weekend-urile pe doua roti. O sa scriu despre o alta restanta de acum o luna, despre micile noastre iesiri pe malul Dunarii si pe dealurile Niculitelului sau despre balaureala prin padurile de foioase, ce acopera nordul Dobrogei. E o zona frumoasa, mai putin umblata si care ofera multe trasee superbe. Tovarasi de drum mi-au fost Diana ( care mi-a fost si gazda timp de trei zile) si Dragos pentru o zi intr-o tura usoara si frumoasa pe dealurile de langa Valea Teilor si Telita.


Sambata a fost Let's do it Romania, iar noi am contribuit putin, curatand un parc pentru copii din centrul orasului Isaccea.



Dupa doua ore de strans gunoaie parcul arata curat, asa ca ...ne-a ramas o singura varianta, sa ne jucam cu Happy: Flying dog


Se apropie seara, dar noi nu vrem sa stam in casa. Scot bicicletele si pornim la o mica plimbare pe malul Dunarii. E frumos, sunt paduri deosebite, pline de carari inguste, ce duc spre malul fluviului. Ne luptam cu nisipul, ramanem de multe ori blocati, impingem oleaca si iesim pe o plaja salbatica. In realitate e fundul Dunarii, care s-a retras mult din cauza secetei.


Aici m-am infipt bine si o asteptam pe Diana...sa cada si ea in nisipul fin:


Plaja e superba si suntem singuri in acest colt al tarii:


Pedelang spre nicaieri:


Se lasa seara si tantarii de septembrie intra in actiune. Incepe macelul:


Mai sunt cateva minute de lumina, ne intalnim cu doi amici pe malul apei si gasim acesti pisoi dragalasi langa un ponton:


A doua zi aveam programata o tura de bici-bici cu Dragos. Manastirea din Telita mi se pare superba, am trecut de multe ori pe acolo si nu ma pot abtine sa nu-i fac poze si sa le prezint pe blog:


Traseul ales: Manastirea Celic Dere- Valea Teilor-Niculitel-Telita-Celic Dere.

Am balaurit ceva prin padurile de foaioase, am iesit de multe ori aiurea, dar totul s-a terminat cu bine si tura a iesit asa cum ne-am dorit:


Prima balaureala. Am ajuns in mijloc pustieatatii, intr-un lan de porumb. Cred ca eram mai aproape de Tulcea decat de Niculitel. Ne-am intors iar la manastirea Celic Dere si am cautat drumul spre Valea Teilor:


A doua balaureala. Valea Teilor era la 7 km de locul unde am iesit din padure. Nu am retinut numele satului, dar locul era superb si ne-am dat seama repede cum sa ajungem pe drumul cel bun:


Valea Teilor, poate cel mai "colorat" sat din Dobrogea pe care l-am vizitat:


Urmeaza al doilea forestier care ne-a scos in Telita. Coboram pe langa un paraias, pe un drum superb care ne-a smuls multe zambete si sunete de bucurie.


Cam asta a fost tura de duminica. Cred ca am facut mai mult de 50 de km, cu ceva diferenta de nivel si ne-am bucurat de niste carari si forestiere, foarte putin umblate pline de surprize frumoase. Trebuia sa facem maxim 35 de km. dar nimeni nu s-a suparat ca a iesit o tura mai lunga.

Luni am vizitat dealurile de langa Niculitel. Am avut si o invitata surpriza: Happy a fost alaturi de noi si am petrecut o frumoasa zi de toamna alaturi de Diana si de catelul nostru simpatic.


Comuna Niculitel si lacurile albastre de langa Dunare:


Dealuri stancoase de langa Niculitel. Cred ca sunt din granit si aduc mult cu roca pe care am intalnit-o in creasta Pricopanului:


De la distanta semana cu Bucsoiu:


Cred ca se prostea putin:


Si o mica tura de bici. Diana a fost fotograful nostru, iar eu am avut un adversar de temut. Happy m-a fugarit serios pe dealuri si nu de multe ori a iesit castigatoare la probele de sprint.


Se da startul:


Si ati ghicit, Happy a castigat:

De multe ori am scris ca ma simt ca acasa in Dobrogea. Sunt constantean si o sa ma intorc de multe ori acasa, in Dobrogea, in cautarea locurilor frumoase. Va spun ca sunt multe si merita cautate.