Se afișează postările cu eticheta Manastirea Celic Dere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Manastirea Celic Dere. Afișați toate postările

miercuri, 4 noiembrie 2015

Cicloturism cu nasul in nordul Dobrogei


A fost o tura reusita de moutain bike, alaturi  nasul Florin pe plaiuri dobrogene si prin paduri uitate de oameni si de timp, scaldate frumoas de lumina blanda de inceput de noiembrie.

Culorile si peisajele par putin diferite de restul locurile pe unde umblam,  iar vremea perfecta de inceput de toamna au fost "ingredientele" necesare pentru aceasta drumetie pe doua roti in nordul Dobrogei.

Nu stiu daca v-a sarit in ochi pana acum, dar dealurile stancoase de langa Niculitel au acel inedit pe care nu prea il gasesti prin alte locuri. Avem munti stancosi, dar  dealuri cu pereti abrupti nu prea imi aduc aminte sa fi vazut pe undeva. Daca excludem Muntii Macinului ( eu i-am considerat tot timpul dealuri, dar la ora geografie ne-au invatat ca intra in categoria munti),cred ca terenul accidentat de langa comuna Niculitel are ceva unic, cu o frumusete aparte si pereti care duc cu gandul la un relief din caparti.

Merge bine si la drumetie in aceasta zona din Tulcea si simt n mic regret ca nu am luat toata familia la o plimbare pe aceste meleaguri. Nu e o problema prea mare, la primavara peisajul o sa fie cel putin la fel de frumos, iar circuitul o sa se prezinte surprinzator de variat, cu zone pline de stanci si cu un platou de unde vezi Dunarea.

E Dobrogea de care nu ma satur, acel colt de tara de care nimeni nu prea a auzit, dar care merita sa fie descoperit in fiecare an. In Dobrogea in care m-am nascut si am copilarit, iar dorul de casa nu dispare nici dupa 12 ani petrecuti in Bucuresti. Tot timpul mi-am timpul zis ca sa revenim si asa o sa fac din ce in ce mai des.

Au iesit 40 de km pedalati , cu 720 de m diferenta de nivel.A iesit o tura usoara  si posibil sa fi fost si sfarsitul de sezon pe doua roti . Unul la fel de modest ca numar de ture ca cel de anul trecut, dar foarte  OK din punctul meu de vedere, pentru ca am combinat perfect turele pe doua roti cu cele de "drumetie clasica" cu familia pe munte.




















 








sâmbătă, 26 octombrie 2013

Col du Niculitel


Am vrut sa fac o tura ceva mai "serioasa" cu Diana si sa treaca pentru prima data de pragul psihologic de 1000 de m diferenta de nivel castigati la deal. Suna tare ciudat, dar in nordul Dobrogei poti sa faci ture de mtb cu aproape 1500-1800 de m diferenta de nivel in maxim 70 de km, sunt multe "urcusuri" de peste 300 de m diferenta de nivel pe care poti sa le faci pe o panta ce trece de 7 %. Parca am fi la munte si recunosc ca in zona Niculitel am intalnit un relief perfect pentru a pedala, cu stanci si forestiere ce urca spre culmi spectaculoase. 
Dar trebuie sa-ti faci bine temele de acasa, sunt enorm de multe forestiere ce pleaca de nicarieri si se indreapta spre un colt de padure din care nu gasesti nicio iesire, fara un GPS de munte poti sa te pierzi intr-un labirint de intersectii, din care poti sa iesi tare sifonat dupa o balaureala de multe ore. Cred ca si aici s-a defrisat fara mila, iar aceste forestiere au fost folosite cu multa incredere de cei care au vrut sa scoata un ban din poate cea mai profitabila afacere din Romania. E un adevar trist, spefic neamului nostru ...
Dar sa ne intoarcem la tura din nordul Dobrogei, care a inceput cu o ceata tare laptoasa, ce ne indeamna sa stam frumos in parcarea de langa manastirea Celic Dere. 
Primii 10 km au fost prin noroaie adevarate ce ne-au facut sa ne intrebem ce cautam intr-o zi asa urata pe meleaguri atat de indeparte. Dar vremea tine de multe ori cu cei care isi vad de drum  ( si indraznesc putin sa creada ca totul o sa fie bine), astfel dupa ce am trecut de punctul cel mai inalt al drumetiei ( 370 de m), ceata s-a sparat iar peisajul s-a scaldat in culori adevarate de toamna. Daca as merge la picior prin padurile de langa Niculitel cred ca m-as plictisii repede, dar sa pedalezi aici e o adevarata placere. Nu stiu daca am redat asa cum trebuie ce peisaje am intalnit, dar pe mine sigur m-au impresionat.

Si ca sa fie o tura frumoasa, finish-ul a fost intr-o catarare frumoasa cu panta medie de 5.8 % si 270 de m diferenta de nivel pe asfalt. Eu i-am spus Col du Niculitel si cred ca e cel mai inclinat drum asfaltat din Dobrogea ce trece de 200 de m diferenta de nivel. 

Nu vreau sa va bag si pe voi in ceata, Dobrogea nu e la fel de spectaculoasa ca o zona de munte. Cele mai frumoase locuri de mers pe doua roti mi s-au parut creasta Latoritei si sudul Fagarasului, dar aici e un alt taram, perfect diferit de tot ce ati vazut pana acum, iar pe mine acest peisaj unic m-a determinat sa revin din ce in ce mai des. E un peisaj batran, plin de mistere si de comori ( oferite de natura, desigur).