marți, 28 decembrie 2010

S-a schiat in Ciucas

Am ramas cu o noua restanta si nu e frumos. Pentru ca lenea e mare si pofta de a scrie doua randuri a cam disparut o sa-i dau cuvantul Dianei (nu stati pe ganduri, dati click, veti fi redirectionati catre un blog frumos care merita citit):

Iarna-i grea, omatu-i mare, riscul de avalansa asemenea, asa ca am ales varianta cea mai la indemana: Ciucasul.
M-am tavalit in zapada ca pe vremuri; aproape ca uitasem cum arata mormanele de omat. Si am avut parte de ele din plin coborand un valcel pe care putini il stiu si care, atunci cand este ales, este folosit in principal pentru schi de tura. De data aceasta, Marius a fost cel care s-a dat pe bete.

As vrea sa profit de aceasta ocazie si sa protestez cu privire la faptul ca am fost obligata de catre cei doi barbati cu care am impartit paturile sa ma culc la 7:30. E adevarat ca astfel mi s-a oferit posibilitatea sa devin experta in Block'd, unul dintre cele mai stupide jocuri de pe telefon, dar oasele mele s-au plans rau dupa 14 ore de stat in pat. Pentru ca da, baietii s-au trezit la 9:30.


Si de bine ce ne-am trezit ca am facut cunostinta cu furtuna imposibila de afara. Nu am putut vedea pe unde merg decat cu ochelarii de schi. Asa ca am coborat masina cat am putut de repede si ne-am indreptat catre Brasov. Dar despre asta... in episodul urmator.

Dragos:


Diana:


Batuti bine de vant:



Zapada a fost excelenta dar primele viraje au fost...mai din topor ( eu le-am spus dude-dude cristiane). Dupa, a iesit bine.



Dragoste la mare altitudine:


Si zambetul meu:



Tocanita de zapada:



Poze trimise de Diana:





vineri, 17 decembrie 2010

Azi Sinaia

Sinaia ramane un loc special care iti ofera foarte multe variante de coborare intre 2000 si cota 1400 si din pacate a ajuns o destinatie foarte foarte SCUMPA. Azi am schiat pe carp, pe pietrele imense de pe drumul de vara si in valea dorului cu Alex si Dan. Omatul a fost dar nu prea, a nins o idee, cam 20 de cm, cu ceva zapada buna pe fata mare a carpului si pe "partia" tarle ( asa cum zice primarul orasului) peste un strat de gheata-zapada (pe papagal nu am ajuns dar sigur a fost bine si pe acel valcel), fara placi de vant. Dar drumul de vara nu ne-a iertat si doagele au avut de suferit, pietrele au avut grija sa ne lase santuri noi in talpile schiurilor.

Putina actiune:



In valea dorului zapada a fost buna pe sub telescaun, au batut-o si parea OK. A fost singurul loc unde s-a putut schia, valea soarelui si partia din dreapta erau pline de iarba si drumuri forestiere noi noute.

Radem, glumim, mai spunem o poveste dar se face tarziu, Dan si Alex mai aveau o coborare in valea dorului si mi-au spus ca or sa se retraga cu telecabina (pentru a salva schiurile), eu am plecat singurel cuc pe carp. M-am dat foarte incet dar am nimerit o piatra imensa acoperita cu un strat mic de 10 cm de omat. M-am trezit 3 m mai in fata si cu un schi bine infipt in piatra buclucasa si gaurit in zona cantului, dar am avut noroc cu casca ca sigur nu am cazut pe ceva moale ( vezi intamplarea din Ciucas).

Trec de carp, de data asta schiez ceva mai usurel si ajung la interesectia cu drumul de vara. Dau schiurile jos, ma lupt dupa mult timp cu claparii normali ( cam grele fara talpa de vibram) si pana la 1400 ma bucur de peisajul frumos de iarna. Ninge usor iar Sinaia e pustie. Ajung la masina si apar si baietii foarte fericiti. Au coborat pe Tarle si au dar de zapada excelenta pe fir. Aproape 200 de m diferenta de nivel de bucurie.
Stiu ca e scump, am platit 72 de lei pentru 2 coborari pe Carp si 3 coborari foarte scurte in valea dorului ( o gramda de bani care nu se justifica) dar am plecat acasa cu un zambet pe buze . Nu e pentru prima data si trebuie sa recunosc ca in Sinaia imi place, pacat ca exista patroni de instalatii.

joi, 9 decembrie 2010

Predeal


In Predeal am promis ca nu mai ajung, in acea "statiune" plina de cocalari roz care poarta adidasi nike aurii cu sosete lungi trase peste blugi, asculta manele noi la celularul mobil si se dau la vale calare pe pungi de Cora ( Zara pentru smecherii cu bmw si haudi), sau cu capacul de la veceu pe mijlocul partiei. Mi se face scarba cand vad ce arhitectura a aparut dupa revolutie, un "monument artistic" care seamana perfect cu zona Piata Rahova mutata la munte. De partii nu mai zic, neagra cea neagra e o mare frectie daca o compari cu albastra 5 din Bansko ( cea cu marele zid), dar a noastra e de sase ori mai scurta si e tot timpul impodobita frumos cu pietre.
Bun, sa revenim la poveste. Duminica la prima ora plec spre Valea Prahovei cu Sab, Gump si Dragos cu un singur plan in minte: sa coboram pe placi si schiuri carpul din Sinaia. Dau un telefon la cabina si mi se spune ca nu e zapada, iar instalatia lui Sarbu nu urca azi din cauza vantului. Suna si Gump ca nu era sigur de ce i-am povestit si i se confirma ca asa e. Pai...sa fie Predeal ca arata bine pe camerele web. Zis si facut, l-am lasat pe Dragos in Busteni, el urma sa urce pe Valea Cerbului iar noi ne-am vazut de drum pana la destinatia Predeal. Prima surpriza nu s-a lasat asteptata, nu am platit parcarea iar la telescaun erau maxim zece masini. Zapada aveam peste tot, iar atmosfera era deosebita.
Fac o urcare pe piei si las primele S-uri ( bine, e mult zis S-uri, zapada era cam grea si s-a lasat cu o linie cam dreapta si multa topaiala ca sa tin varfurile la suprafata, dar mi-a placut). La 10 30 au dat drumul la telescaun si hop si a doua surpriza: nu exista puncte, abonamente... pentru a urca cu telescaunul lui Sarbu din Predeal trebuie sa platim 16 lei urcare. Il injur dulce pe patronul Telefericului SA cu tot cu proteveul lui si cumpar trei urcari ( 48 de lei ....asa ca e criza).
Cum a iesit? Pai a fost bine, cred ca e a doua oara cand am schiat in Predeal si nu am dat de pietre sau de gheata si am prins un pulvar de 40 de cm ( in unele zone sarea bine de 50).

Sab in actiune:
Catalin:
Malutzu:

Si je:


Cam a asta a fost gasca cu care am schiat pe partie, grupul skivirusatilor:

La a treia coborare ma intalnesc cu Silvia si Catalin care urcau spre cabana Garbova cu schiurile de tura. Scot pieile, pun legatura in modul walk si incepem urcusul spre Clabucetul Taurului. Ce am gasit sus, nu pot sa descriu in cuvinte si nici in imagini ( pozele sunt facute cu telefonul mobil). A fost o tura foarte scurta dar a iesit neasteptat de frumoasa:






Poza facauta de Catalin Pobega. Am reusit "performanta" sa alunec ( ca schi nu pot sa numesc) cu piele de foca, claparii desfacuti si legatura lasate in modul walk. Interesanta experienta: