joi, 20 februarie 2014

Gerar 2014

Pare o nebunie frumoasa sa alergi pe un cod portocaliu in colanti, in mijlocul iernii alaturi de alti 400 de "nebuni". Dar e o experienta unica, pe care nu mi-am dorit-o avand planuri marete de ski in Poiana pentru acel weekend. Insa frica de a merge cu cea mica prin codul portocaliu ce a acoperit sudul tarii fost cam mare si astfel decizia a fost simpla: sa ramanem in Bucuresti si sa raspund invitiatie lui Sofron Laurentiu de a participa la semi marathon-ul Gerar. Si nu oricum, ci prin nameti si conditii serioase de iarna, fix asa cum trebuie sa fie un semi marathon al zapezii.

Rezultatul: am mers surprinzator de bine si am terminat concursul pe locul 12. E un rezultat foarte OK tinand cont ca nu am alergat niciodata cu Laurentiu si Octav, coechipierii pe care i-am cunoscut in ziua concursului. Am un singur regret, ca au fost doua echipe de mixt care ne-au facut bine de tot in sange, dar eu iarna alerg din an in paste ( cam la doua saptamani o alergare pe bucla din Moghioros de maxim 9.5 km), iar zapada proaspata ne-a impedicat sa impunem un ritm ceva mai alert.

Gata cu ciudateniile pe care le-am facut iarna aceasta, a fost pentru prima data cand am participat la un concurs de alergare si am facut tot pentru prima data o tura de mtb cu bicicleta iarna. Revin la singura mea pasiune pana se duce omatul de pe partii si coclauri si sper sa prind cat mai multe zile de ski pe munte.








duminică, 9 februarie 2014

Valcelul lui Laurentiu si Valcelul lui Mateo


Clar ne place schiul de tura mai mult ca cel pe partii cu sarme la vedere si de fiecare data cand avem ocazia, iesim pe coclauri in cautarea omatului bun. Iar Ciucasul e o destinatie PERFECTA pentru practicarea acestuia, aici am gasit de fiecare data zapada mai mare ca in alte zone, iar omatul pe care l-am intalnit a fost surprinzator de bun. Am avut de toate: zapada tare ca pe partie, crusta de manual, marmelada care te facea sa uiti de ski si ceva pulvar ud care ne-a facut viata frumoasa pe valcelele din Ciucas.

Unul poarta numele lui Laurentiu ( http://lbarza.blogspot.ro ) pentru ca l-a descoperit in nenumaratele lui ture prin acest masiv, iar al doilea a fost botezat Valcelul lui Mateo pentru ca acum un an a fost primul care l-a schiat cu GPS-ul in mana. Sincer al doilea e bestial, ofera multe variante de coborare, ceva fete cu braduti foarte ok si o retragere rapida spre masina parcata in Pasul Bratocea. E si o varianta mai lunga cu peste 700 de m diferenta de nivel, se termina in drumul national, dar trebuie mai mult omat ca sa nu iti faci franjuri schiurile.
Locul de joaca a fost excelent si cred ca a fost o zi reusita:  au fost 10 km de focareala si 1000 de m diferenta de nivel. Nu sunt cifre de pus in rama, dar pieile nu mi-au tinut, iar schiurile au stat in spatele meu mai bine de 500 de m de nivel la urcare. A fost un efort "barbatesc", dar a meritat.

O sa revin in Ciucas si pentru restul de valcele ce pleaca din Culmea Bratocea. Sunt foarte multe, dar sa fie alta zapada ca sa-mi tina si pieile. La plus sapte grade lipiciul sigur nu o sa-mi tina pentru mai multe urcari/coborari. Si mai e un valcel tare interesant, tot pe blogul lui Laurentiu l-am vazut: coborarea de sub Varful Ciucas spre Valea Berii, sunt 800 de m diferenta de nivel cu o expunere sudica. L-as face intr-un an bun cand toate saritorile sunt acoperite pe la sfarsitul lui martie cand zapada e firnuita si sigura.

Era sa uit: datorita ...si multumita nevestimii :D, am bifat prima zi de ski pe coclauri si mi-am oferit un excelent cadou aniversar in Muntii Ciucas. Recunosc ca am uitat complet de ziua noastra magica, desi am facut doi ani de casnicie, dar cadoul pe care mi l-a oferit sigur mi-a ajuns la suflet. Si raman si cu aceasta amintiri din Ciucas, am fost impreuna cu schiurile de tura tot in Ciucas, in cel mai frumos peisaj de toamna pe care l-am vazut pana acum:  http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2010/01/cu-schiurile-prin-ciucas.html