marți, 15 martie 2016

Inca e iarna


Sau asta incerc sa cred, ca inca e iarna sus la munte. Dar nu e asa si simt ca am tras de acest sezon cam mult, din prima zi de de cand am pus schiurile in picioare, pana acum. Nu zic ca nu am avut iesiri frumoase, am avut si ceva pulvar bun in Fagaras si in Ciucas, dar ceva parca a lipsit. Iar acel ceva e omatul, pe care il stiam la munte inca de cand aveam  patru -cinci anisor si imi petreceam vacantele de iarna la munte cu parintii si cu Sorelul.

Schiez de la patru ani, iar tata m-a pus pe doage pentru prima data la cota 1400, intr-o iarna cu zapada mare si pe un frig crancen de ianuarie. Iar primele coborari mai hotarate le-am facut tot la Sinaia, la varsta de cinci anisori chiar in Valea Dorului.
Si stiu inca de atunci de cabina care ajungea cu greu in zona inalta, din cauza vantului ce se incapata sa ne tina cu zilele in hotel, sau ne obliga sa ne jucam cu sania pe drumul spre cota pentru ca nu urca cu zilele la 2000 . Dar erau si acele zile frumoase,  iar sus se deschidea un peisaj ireal, cu enorm de multa zapada si cu un soare ce ne oprea cu orele la cabana din Valea Dorului. Mama ne astepta acolo, pregatita pentru plaja, iar noi schiam cat  pana inchideau instalatiile.
 
Iarna la 2000 de m altitudine, loc in care zapada ne parasea abia la sfarsitul lui mai. Acum...totul e diferit, alergam dupa zapada prin tot felu de vagaune si valcele pentru doua viraje si ne bucuram de zapada artificiala, desi totul in jurul nostru e uscat si parca desprins dintr-o zi mohorata de toamna.
Schiul e un sport frumos, dar in lipsa omatului natural, el inceteaza sa existe in forma lui naturala. Sunt solutii acum cu zapada arfiticiala, dar fara acea atmosfera pe care o stiam din copilarie, CEVA LIPSESTE!

Erau seri cand nu puneam geana pe geana, ma uitam la lumina de afara si vedeam cum ninge frumos si linistit. Iar ochii mei priveau fulgii jucausi care schimbau tot peisajul intr-o atmosfera de basm.Am uitat ce inseamna acest joc al fulgilor si cred ca o sa uit de tot daca ceva nu se schimba pe planeta noastra. Eu cred in incalzirea globala, iar sfarsitul iernii e foarte aproape!



duminică, 6 martie 2016

Ski de tura in Fagaras

Au trecut cinci ani de cand am schiat ultima data la Balea si tot nu pot sa uit acea zapada dificila, ca sa nu zic infecta, pe care am prins-o de fiecare data cand m-am dat cu doagele acolo. Am avut de la zapada grea de rupt ligamentele si tibia, pana la crusta de doua degete, care nu te lasa dai niciun viraj.

La Balea am ajuns in fiecare an pentru drumetii sau pentru ture de bicicleta pe Transfagarasan, dar la ski de tura am tot amanat iesirea din diverse motive. Dupa o asemenea pauza clar se impunea o iesire pe schiuri, dar problema mea ca pot sa merg la o singura zi, iar distanta pe nord e prea mare. Pe sud ar fi 3 ore si 10 minute de conuds, decent as zice dar implica si o urcare pana la tunelul de la Cota 2000.
Si ca sa fiu motivat sa ajung anul acesta, m-am inscris la categoria ski de tura organizat de Adi Valean. Dar planul de acasa de a pleca la 8 dimineata de la cabana Capra nu s-a potrivit cu realitatea din teren. In primul rand ne-am miscat foarte greu din cauza micilor traversee inghetate, iar lipsa coltarilor ne-a cam dat mult de furca. Si mai e ceva, cand e o asemenea vreme afara, te grabeste cineva?

Sfat!!!! Cand mergeti pe munte la ski de tura, pe orice teren indiferent de dificultatea traseului, luati coltarii si pioletii. Fara ei se poate termina urat, chiar tare urat, iar orice greseala se plateste scump. Noi am avut noroc cu pantele "prietenoase" si cu orientarea sudica care a inmuiat putin fetele cu zapada inghetata, dar chiar si asa nu am scuza ca am lasat acasa coltarii. Pioletul ajuta, dar coltarii sunt mult mai importanti si fac diferenta.

Legat de ski, totul a mers asa cum trebuie: la concurs am intarziat mai bine de o ora, adica am fost descalificat, dar asta nu m-a impiedicat sa dau doua coborari in Valea Doamnei pana la lac, pe un mini pulvar de 15 cm. Urcarea a mers cam greu de fiecare data din cauza zapezii care ramanea lipita pe foci, dar asta nu m-a oprit sa mai dau o tura. Si aici trebuie pun lucrurile la punct si  sa car cu mine acea ceara speciala, ca sa nu mai adun inca 5 kg de omat pe ski.

Iar coborarea pe sud a fost cireasa de pe tort, pe un firn excelent am ajuns pana la masina. Le multumesc si baitilor pentru compania minunata pe care am avut-o, am fost tot timpul pe aceeasi frecventa si am dat viraje frumoase impreuna, pe un omat perfect.
Au iesit 1500 de m la deal/vale, intr-o zi reusita de inceput de primavara. Posibil sa fie tura sezonului, eu sper sa nu si sa mai prind iesiri cel putin la fel de frumoase ca aceasta. Zapada e marea problema, pentru ca lipseste cu desavarsire.