Recunosc ca nu iubesc caldura si incep sa cred din ce in ce mai des ca in fiecare vara pierd lupta cu dusmanul invizibil, ce pune stapanire pe aerul de campie timp de doua-trei luni pe an.
Stau de 15 ani in Bucuresti si inca nu m-am obisnuit cu verile toride din "incinsa" noastra capitala. Problema a fost partial rezolvata prin mutarea noastra in Magurele. Aici avem o mica oaza de verdeata, iar temperaturile pe timp de vara cand se lasa seara, sunt cu 5 grade mai scazute ca in mijlocul betoanelor din Bucuresti ( de multe ori poate sa fie o diferenta de pana la 8 grade). Dar ziua, daca in capitala sunt 38 de grade, ei bine...in Magurule sunt tot 38 de grade. De acest dusman chiar nu stiu cum sa ma ascund in Bucuresti.
O solutie foarte eleganta pentru codul rosu de canicula anuntat pentru tot sudul tarii, a fost sa petrec o zi cu Bianca si cu Happy in cheile Dambovitei. Am plecat devreme cu cea mica la munte si am asteptat aproape doua ore la intrarea in Dragoslave, ca soarele sa-si faca de cap si sa incalzeaza putin apele Dambovitei. Am motait, am stat la povesti si cand am simtit ca apa s-a incalzit, am plecat spre Rucar cu gandul la racoarea din cheile Dambovitei.
A fost o joaca frumoasa cu cea mica in cele sapte ore petrecute in Cheile Dambovitei si in Cheile Ghimbavului. Apa a fost excelenta, iar imaginile redau cel mai bine atmosfera faina pe care am intalnit-o in chei. Apa Dambovitei trebuie sa recunosc ca putea sa fie mai curata, aici omul si-a facut de cap si a lasat in urma lui tot ce e mai urat. Dar apa Ghimbavului e curata si surprinzator de calda. Acolo ne-am simtit cel mai bine.
Aici Dambovita e tare frumoasa si e curata. Suntem departe de apa murdara din Bucuresti si aerul racoros al diminetii de munte ne indeamna la ... motaiala si la o joaca lunga cu Bianca, pe malul drept al Dambovitei.
Distractia poate sa inceapa. Ne-am jucat cu palarii verzi si ne-am balacit o zi intreaga in Dambovita si in Ghimbav:
