marți, 17 aprilie 2012

Ski pe Valea Pelesului



E bine sa nu inveti din greselile tale si sa alegi pe munte varianta sigura, clasica care te duce devreme acasa. Dar viata e monotona asa, lipsita de farmec si de aventura.

Ce se intampla cand vrei sa faci o vale usoara ( Genune pe numele ei) si ajungi pe ceva foarte "interesant" cu saritori de peste 10 m si multa, spre enorm de multa balaureala? Raspunsul e simplu: o experienta superba.

Locatia a fost aceeasi, Sinaia cu o zapada inghetata bocna si o prima coborare pe fata Calugarului. Imi pare rau ca nu am facut poze, omatul pe varianta care se termina in valcelul Carpului a fost foarte bun ( un fel de firn putin inghetat) si cu o panta "adevarata"care ne-a dus cu gandul la coborarile spectaculoase de la concursul de freeride organizat de Trandafir ( bine ce am facut noi a fost o joaca de copilasi, cei care s-au dat in concurs sunt departe de "valoarea noastra"). Repet, iubesc "partia" Calugar, as putea sa schiez o saptamana intreaga pe acea fata fara sa ma plicitesc.

O noua coborare nu s-a lasat asteptata, sef de trib a fost Bogdan Vasilescu si "partia" aleasa a fost Papagal. Acolo ne-au clantanit bine plombele, zapada a fost o tabla de manual, iar placerea de a aluneca a cam disparut. Dar gasca ( turma) a fost mare, frumoasa si vesela, asa cum trebuie sa fie la munte. Ce a urmat a fost un mic circ numit ski, dar ce conteaza, voie buna sa fie ca nimeni nu se supara.

Dar tot ce e frumos se termina repede...
Ne-am propus sa schiem pentru prima data Valea Genune, dar am ajuns fara sa vrem in firul Pelesului, o vale de abrupt care in mod normal nu se schiaza. Nu stiam intrarea dar am zis ca o sa ne descurcam cu GPS-ul.
Nu a fost sa fie, am intrat pe firul Pelesului, o vale de abrupt din masivul Bucegi, asemanatoare cu Seaca dintre Clai.

Valea Pelesului, asa arata fara zapada:

Am avut noroc cat Casa Poporului ca a fost o iarna bogata si zapada a acoperit tot ce era "urat". Daca aveam putin omat, asa cum a fost anul trecut, fara coarda eram papati bine, am fi balaurit enorm de multe ore in clapari si cu schiurile in spinare pe saritori de peste 10 m.
Valea s-a terminat cu o saritoare spalata de 12 m, iar la 150 de m se vedea forestierul care leaga Poiana Stanii Regale de Cota 1400. Ne-a luat 4 ore sa ajungem pe acel drum pe fete inclinate si valcele expuse, iar noi eram incaltati in clapari si caram cu spor doagele in carca. Mi-a tremurat lenjeria intima in unele zone si am simtit oleaca si morcovul, fara piolet ( si coarda) "distractia a fost garantata". Zambetul ne-a aparut pe buze cand am iesit in traseul turistic care merge pe Piciorul Pietrei Arse, noroc cu Androidul care ne-a aratat o carare timida pe care am asociat-o cu un traseu turistic. A fost bine sa mergem iar pe o carare marcata, sigura si lipsita de griji...

Papagalul cu turma vesela:

Am testat legatura Naxo N22 cu aceasta ocazie. E buna la deal, pare mai ok ca Duke-ul meu:


Putina carca dupa varful Furnica:


Iese soarele, vremea s-a schimbat oleaca:



Incepe coborarea pe Valea Pelesului:


Primele viraje pe firul vaii au fost pe un firn bun:


Si ceva pulvar umed in padure, bunicel as putea zice:


Si balaureala:


Mega balaureala:



Si de aici a inceput adevarata aventura:

Ajungem la masina putin dupa ora 19 si fuga spre casa. A fost frumos, asa ne place dar nu vreau sa repet prea curand aceasta experienta.

luni, 9 aprilie 2012

Ultimul Carp


Sezonul se apropie de sfarsit, dar noi suntem incapatanati si vrem sa coboram orice limba de zapada pe doage. O sa fac o pauza pana la inceputul lui mai, ma asteapta Pastele, diverse treburi casnice, dar nimic nu o sa ma impiedice ca in ultimul weekend de primavara sa schiez poate cea mai frumoasa vale din Bucegi: Morarul. Sezonul vailor se apropie :).

Nu vreau sa lungesc aceasta postare cu o poveste lunga si siropoasa, nu are rost si nu cred ca intereseaza pe cineva de ce ma dau in aprilie cu doagele la vale, pe un fir de zapada, iar in jurul meu miroase puternic a primavara ( chiar vara daca ne luam dupa temperaturile de la amiaza).

Azi am dat ultimul Carp cu Bogdan Vasilescu si Happy, zapada a fost "brici", un fel de firn bun pe care il gasesti in mai pe vaile de abrupt din Bucegi, iar www.meteoblue.com a dat-o in bara rau de tot pentru a n+n oara. Dar a gresit bine, in loc de furtuna, uragan si ce mai scria pe acolo am prins o vreme perfecta de plaja, cu mult soare si omat bun.

Diana m-a asteptat jos in Sinaia cat am fost plecat si pe aceasta cale trebuie sa-i multumesc pentru rabdarea de care a dat dovada si pentru ca imi intelegi aproape in fiecare weekend pasiunea pentru ski. Am o nevasta model :)

Pozele sunt facute cu celularul mobil, calitatea se apropie de zero dar asta conteaza mai putin.
Era sa uit, azi am schiat cele mai bune schiuri din lume: Dynastar Legen Pro. Sunt COLOSALE!!!


Schimb de schiuri, Bogdan s-a dat cu Karma, eu cu Dynastar Legend Pro:


Pe firul vaii coborarea a mers perfect pana la cota 1500.


Cele mai bune schiuri pe care le-am pus in picioare pana acum. Si au fost ceva :)

Si o plimbare lejera prin Sinaia cu Diana si Happy.

Trebuie sa recunosc ca Sinaia e o statiune frumoasa. Pacat ca s-a construit aiurea dupa revolutie si cladirile istorice sunt acum mascate de niste mizerii cubice fara nicio arhitectura: