Ski pe Valea Pelesului

E bine sa nu inveti din greselile tale si sa alegi pe munte varianta sigura, clasica care te duce devreme acasa. Dar viata e monotona asa, lipsita de farmec si de aventura.

Ce se intampla cand vrei sa faci o vale usoara ( Genune pe numele ei) si ajungi pe ceva foarte "interesant" cu saritori de peste 10 m si multa, spre enorm de multa balaureala? Raspunsul e simplu: o experienta superba.

Locatia a fost aceeasi, Sinaia cu o zapada inghetata bocna si o prima coborare pe fata Calugarului. Imi pare rau ca nu am facut poze, omatul pe varianta care se termina in valcelul Carpului a fost foarte bun ( un fel de firn putin inghetat) si cu o panta "adevarata"care ne-a dus cu gandul la coborarile spectaculoase de la concursul de freeride organizat de Trandafir ( bine ce am facut noi a fost o joaca de copilasi, cei care s-au dat in concurs sunt departe de "valoarea noastra"). Repet, iubesc "partia" Calugar, as putea sa schiez o saptamana intreaga pe acea fata fara sa ma plicitesc.

O noua coborare nu s-a lasat asteptata, sef de trib a fost Bogdan Vasilescu si "partia" aleasa a fost Papagal. Acolo ne-au clantanit bine plombele, zapada a fost o tabla de manual, iar placerea de a aluneca a cam disparut. Dar gasca ( turma) a fost mare, frumoasa si vesela, asa cum trebuie sa fie la munte. Ce a urmat a fost un mic circ numit ski, dar ce conteaza, voie buna sa fie ca nimeni nu se supara.

Dar tot ce e frumos se termina repede...

Ne-am propus sa schiem pentru prima data Valea Genune, dar am ajuns fara sa vrem in firul Pelesului, o vale de abrupt care in mod normal nu se schiaza. Nu stiam intrarea dar am zis ca o sa ne descurcam cu GPS-ul.

Nu a fost sa fie, am intrat pe firul Pelesului, o vale de abrupt din masivul Bucegi, asemanatoare cu Seaca dintre Clai.

Valea Pelesului, asa arata fara zapada:

http://www.carpati.org/jurnal/bucegii_din_sinaia_-_valea_pelesului_si_valea_cu_genune/2363/

Am avut noroc cat Casa Poporului ca a fost o iarna bogata si zapada a acoperit tot ce era "urat". Daca aveam putin omat, asa cum a fost anul trecut, fara coarda eram papati bine, am fi balaurit enorm de multe ore in clapari si cu schiurile in spinare pe saritori de peste 10 m.

Valea s-a terminat cu o saritoare spalata de 12 m, iar la 150 de m se vedea forestierul care leaga Poiana Stanii Regale de Cota 1400. Ne-a luat 4 ore sa ajungem pe acel drum pe fete inclinate si valcele expuse, iar noi eram incaltati in clapari si caram cu spor doagele in carca. Mi-a tremurat lenjeria intima in unele zone si am simtit oleaca si morcovul, fara piolet ( si coarda) "distractia a fost garantata". Zambetul ne-a aparut pe buze cand am iesit in traseul turistic care merge pe Piciorul Pietrei Arse, noroc cu Androidul care ne-a aratat o carare timida pe care am asociat-o cu un traseu turistic. A fost bine sa mergem iar pe o carare marcata, sigura si lipsita de griji...

Papagalul cu turma vesela:

Am testat legatura Naxo N22 cu aceasta ocazie. E buna la deal, pare mai ok ca Duke-ul meu:

Putina carca dupa varful Furnica:

Iese soarele, vremea s-a schimbat oleaca:

Incepe coborarea pe Valea Pelesului:

Primele viraje pe firul vaii au fost pe un firn bun:

Si ceva pulvar umed in padure, bunicel as putea zice:

Si balaureala:

Mega balaureala:

Si de aici a inceput adevarata aventura:

Ajungem la masina putin dupa ora 19 si fuga spre casa. A fost frumos, asa ne place dar nu vreau sa repet prea curand aceasta experienta.