Peles si Pelisor varianta 2019

Suntem la doi pasi de Sinaia, dar terenul de joaca pe care muntele Furnica mi-l ofera e unul fantastic, iar cele doua vai din Bucegi sunt de fiecare data intr-o liniste perfecta pentru schi in afara partiei.
E o tura cu doagele pe care am facut-o si anul trecut, dar parca acum a iesit mult mai bine, cu doua coborari mai lungi si cu zapada foarte buna. Pe Valea Pelesului am coborat 150 de m diferenta de nivel mai mult ca in 2018, pana la saritorile mari ce dau in Poiana Stanii Regale, iar pe Valea Pelisorului am prins un firn exceptional.

La fel ca anul trecut, Lula mi-a fost partenera de drumetie. Saraca a alergat dupa mine mai bine de 2100 de m diferenta de nivel la vale, am dat si un valcel din stanga Papagalului de incalzire, dar inca are resurse bune si e tare fericita cand merge pe munte.

Sezonul de schi de tura cred ca s-a terminat pentru mine, cu putin noroc mai dam cu toata familia o coborare in Valea Dorului, iar la sfarsitul lui aprilie trecem la vaile din Bucegi si posibil o ultima tura de schi biciclism in Fagaras.

Valea Pelisor, firul din stanga cum cobori:

Valea Pelesului:

========================================================================

Cred ca a fost ultimul Carp, cu o incalzire pe valcelul din dreapta Papagalului cum cobori spre drumul de vara (nu stiu daca are un nume, dar e tare fain). Zapada a fost excelenta si din belsug.

 Valcelul din stanga Papagalui. L-am schiat iarna acesta de mai multe ori, rar prinzi zapada in aceasta zona.

 Si un Carp clasic si frumos de ramas bun:

Ski pe Valea Pelesului si Valea Pelisorului

Morning glory: Happy ma trezeste la 4 si 10 dimineata pentru ca vrea afara, iar eu nu mai am somn. Stiu ca urmeaza o zi speciala, cu doua vai pe care le ravneam de ceva vreme. La 7 fara 20 sunt gata de tura la cota 1400 si urmeaza urcarea spre varful Furnica. Pana la 1600 de m cu doagele in carca, dupa calare pe foci pe fata mare a carpului. Lula e cu mine si avem planuri mari in aceasta zi superba de inceput de aprilie. Repet, iubesc Sinaia, iar terenul de joaca intre 2100 si 1400, e unul de nota zece. Daca mergi putin mai spre vest, poate sa fie de zece cu plus si e fix nota spre care m-am indreptat :).

  Coborarea pe Valea Pelisorului. Aici sunt trei variante, cea din mijloc pare cea mai interesanta. O lasam pentru sezonul urmator:

 Coborarea pe Valea Pelesului. 450 de m diferenta de nivel, fix de pe varful Furnica:

Sunt pe varful Furnica. Vremea e excelenta, omatul in partea de sus e mai putin prietenos, cu o crusta care da cu tine de pamant. Dupa primele zece viraje incepe si firnul mult dorit:

 Cam pana aici am coborat cei 450-500 de m diferente de nivel, 1600 de m e altitudinea si punem iar focile pentru o noua urcare pe varful Furnica.

 Lula urca pe Varful Furnica, eu raman putin sub el ca sa scap de vant.

 Urmeaza Valea Pelisorului, pe un omat fabulos:

 Cobor  pana la acea mica padurice. Mai merge putin, dar placerea de a schia a cam disparut dupa 350 de m diferenta de nivel, balaureala e prea mare. Pun iar pieile si fuga la deal:

 Energie vie si ceva amintiri faine din Valea Aosta:

 Urmeaza un Calugar pe omat fain si o panta ceva mai serioasa. Am intrat direct pe sub stanci, iar acolo daca nu gresesc, e cea mai mare panta intre 2000-1400:

 Si un carp la final, dat pe sarma. Ciorba curata, dar e prima data cand il schiez anul acesta.
Au iesit 1500 de m diferenta de nivel la deal, iar la 11 40 eram in drum spre Constanta pentru a petrece Pastele in familie.