Am vrut sa fac o tura ceva mai "sportiva" la Sinaia, cu urcare pe foci de jos din statiune, incepand cu "partia primarului"ce pleaca de langa gondala, pana la cota 2000 cu aproape 1000 de m diferenta de nivel. Prima coborare avea sa fie pe Carp pana la interectia cu Drumul de Vara. A doua tura s-ar fi lasat cu o focareala pana la intrarea pe Papagal, urmata de o alunecara pe acest valcel, iar o urcarea finala trebuia sa fie pe acelasi Drum de Vara, pana la cabana Miorita, cu o coborare pe fata Calugarului prin zapada ceva mai putin tocata.
Totul parea frumos la inceput, statiunea era pustie pentru o zi de weekend, iar zapada proaspata parea ok pentru doagele mele inguste de tura. Am aflat si motivul pentru care erau putini turisti intre cota 2000 si 1400, telescaunul nou nout montat pe vremea lui Tariceanu s-a stricat, iar cabina nu putea sa urce toti schiorii amatori de balaureala.
Obiectivul zilei era de 1800 de m, poate 2000 castigati la deal pe Drumul de Vara.
Dar... nu a fost sa fie, mi-a fost tare rau in acea zi de duminica si dupa prima pauza pe care am facut-o la cota 2000, am simtit ca o sa vars tot ce am mancat pana in acel moment. Sistemul nu parea uns, aveam stari de greata si de voma ca o femeie insarcinata, iar virajele pe Carp mi s-a parut tare ciudate. Faceam maxim zece cristiane si ma opream ca sa-mi revin. Nici omatul nu putea sa-ti provoace cine stie ce placere, parea tocat de o armata intreaga de schiori si bordarasi si arata ca un camp de lupta.
A doua tura nu a fost pe foci, siteam ca nu mai am vlaga ca sa urc iar pe tura pana la statia de sus acabinei si am facut fix ce nu trebuia: am ales "sarmele" pentru o ultima tura pe Calugar, cu un amic pe care l-am intalnit aproape de coada imensa de la cabina.
Si recunosc ca nu a fost o decizie proasta, pauza de o ora ( atat trebuia sa astepti la coada de la 1400) mi-a facut tare bine si parca mi-am revenit putin din starea de bosorog lesinat, pe care o aveam in prima parte a zilei. De aceasta data omatul a fost bun,
iar senzatia pe care ti-o ofera Calgarul e UNICA!!!
Sinaia ramane pentru mine cel mai frumos loc de dat la vale cu "sarmele la vedere".
Am un singur regret, ca nu am schimbat sapuniera in acesti ani cu una mai buna, care poate sa faca poze ceva mai rasarite atunci cand lumina lasa de dorit.
Intru pe firul Carpului, zapada era tocata bine de tot:
Si fata mare, care arata ca un camp de lupta in acea zi:
Intrarea pe Calugar:
Spectaculoasa zona, aici omatul era foarte bun. Erau putine urme si toate virajele puteai sa le faci in zapada neatinsa:
Morning glory: Happy ma trezeste la 4 si 10 dimineata pentru ca vrea afara, iar eu nu mai am somn. Stiu ca urmeaza o zi speciala, cu doua vai pe care le ravneam de ceva vreme. La 7 fara 20 sunt gata de tura la cota 1400 si urmeaza urcarea spre varful Furnica. Pana la 1600 de m cu doagele in carca, dupa calare pe foci pe fata mare a carpului. Lula e cu mine si avem planuri mari in aceasta zi superba de inceput de aprilie. Repet, iubesc Sinaia, iar terenul de joaca intre 2100 si 1400, e unul de nota zece. Daca mergi putin mai spre vest, poate sa fie de zece cu plus si e fix nota spre care m-am indreptat :).
