Am ramas cu o noua restanta si nu e frumos. Pentru ca lenea e mare si pofta de a scrie doua randuri a cam disparut o sa-i dau cuvantul Dianei (nu stati pe ganduri, dati click, veti fi redirectionati catre un blog frumos care merita citit):
Iarna-i grea, omatu-i mare, riscul de avalansa asemenea, asa ca am ales varianta cea mai la indemana: Ciucasul.
M-am tavalit in zapada ca pe vremuri; aproape ca uitasem cum arata mormanele de omat. Si am avut parte de ele din plin coborand un valcel pe care putini il stiu si care, atunci cand este ales, este folosit in principal pentru schi de tura. De data aceasta, Marius a fost cel care s-a dat pe bete.
As vrea sa profit de aceasta ocazie si sa protestez cu privire la faptul ca am fost obligata de catre cei doi barbati cu care am impartit paturile sa ma culc la 7:30. E adevarat ca astfel mi s-a oferit posibilitatea sa devin experta in Block'd, unul dintre cele mai stupide jocuri de pe telefon, dar oasele mele s-au plans rau dupa 14 ore de stat in pat. Pentru ca da, baietii s-au trezit la 9:30.
Si de bine ce ne-am trezit ca am facut cunostinta cu furtuna imposibila de afara. Nu am putut vedea pe unde merg decat cu ochelarii de schi. Asa ca am coborat masina cat am putut de repede si ne-am indreptat catre Brasov. Dar despre asta... in episodul urmator.
Dragos:
Diana:
Batuti bine de vant:
Dragoste la mare altitudine:
Si zambetul meu:
Tocanita de zapada:
Poze trimise de Diana:
Mi s-a facut iar dor de Ciucas... :) foarte vesele si dragute pozele!
RăspundețiȘtergereati prins o zapada tare faina, din ce vad :). pe unde vine valcelul lui horatiu?
RăspundețiȘtergerecum urci spre muntele rosu ( de la cabana muntele rosu), treci de acea fata mare care trebuia sa fie o partie de schi ( a ramas un teleschi in paragina acolo). Urmeaza o curba de nivel ceva mai mare si inca un urcus de 20 de minute pana apare in stanga un valcel mare ( e primul valcel dupa curba de nivel). Acela e valcelul lui horatiu
RăspundețiȘtergere