Insotind Dunarea

Am descoperit bicicleta acum doi ani si usor, dar sigur, am ajuns dependent de acest sport. M-a prins, e un microb foarte frumos si in ultima vreme mi-am petrecut aproape toate weekend-urile pe doua roti. O sa scriu despre o alta restanta de acum o luna, despre micile noastre iesiri pe malul Dunarii si pe dealurile Niculitelului sau despre balaureala prin padurile de foioase, ce acopera nordul Dobrogei. E o zona frumoasa, mai putin umblata si care ofera multe trasee superbe. Tovarasi de drum mi-au fost Diana ( care mi-a fost si gazda timp de trei zile) si Dragos pentru o zi intr-o tura usoara si frumoasa pe dealurile de langa Valea Teilor si Telita.

Mai multe poze pe contul meu de picasa: https://picasaweb.google.com/103619053022839033701/PeMalulDunarii

Sambata a fost Let's do it Romania, iar noi am contribuit putin, curatand un parc pentru copii din centrul orasului Isaccea.

Dupa doua ore de strans gunoaie parcul arata curat, asa ca ...ne-a ramas o singura varianta, sa ne jucam cu Happy: Flying dog

Se apropie seara, dar noi nu vrem sa stam in casa. Scot bicicletele si pornim la o mica plimbare pe malul Dunarii. E frumos, sunt paduri deosebite, pline de carari inguste, ce duc spre malul fluviului. Ne luptam cu nisipul, ramanem de multe ori blocati, impingem oleaca si iesim pe o plaja salbatica. In realitate e fundul Dunarii, care s-a retras mult din cauza secetei.

Aici m-am infipt bine si o asteptam pe Diana...sa cada si ea in nisipul fin:

Plaja e superba si suntem singuri in acest colt al tarii:

Pedelang spre nicaieri:

Se lasa seara si tantarii de septembrie intra in actiune. Incepe macelul:

Mai sunt cateva minute de lumina, ne intalnim cu doi amici pe malul apei si gasim acesti pisoi dragalasi langa un ponton:

A doua zi aveam programata o tura de bici-bici cu Dragos. Manastirea din Telita mi se pare superba, am trecut de multe ori pe acolo si nu ma pot abtine sa nu-i fac poze si sa le prezint pe blog:

Traseul ales: Manastirea Celic Dere- Valea Teilor-Niculitel-Telita-Celic Dere.

Am balaurit ceva prin padurile de foaioase, am iesit de multe ori aiurea, dar totul s-a terminat cu bine si tura a iesit asa cum ne-am dorit:

Prima balaureala. Am ajuns in mijloc pustieatatii, intr-un lan de porumb. Cred ca eram mai aproape de Tulcea decat de Niculitel. Ne-am intors iar la manastirea Celic Dere si am cautat drumul spre Valea Teilor:

A doua balaureala. Valea Teilor era la 7 km de locul unde am iesit din padure. Nu am retinut numele satului, dar locul era superb si ne-am dat seama repede cum sa ajungem pe drumul cel bun:

Valea Teilor, poate cel mai "colorat" sat din Dobrogea pe care l-am vizitat:

Urmeaza al doilea forestier care ne-a scos in Telita. Coboram pe langa un paraias, pe un drum superb care ne-a smuls multe zambete si sunete de bucurie.

Cam asta a fost tura de duminica. Cred ca am facut mai mult de 50 de km, cu ceva diferenta de nivel si ne-am bucurat de niste carari si forestiere, foarte putin umblate pline de surprize frumoase. Trebuia sa facem maxim 35 de km. dar nimeni nu s-a suparat ca a iesit o tura mai lunga.

Luni am vizitat dealurile de langa Niculitel. Am avut si o invitata surpriza: Happy a fost alaturi de noi si am petrecut o frumoasa zi de toamna alaturi de Diana si de catelul nostru simpatic.

Comuna Niculitel si lacurile albastre de langa Dunare:

Dealuri stancoase de langa Niculitel. Cred ca sunt din granit si aduc mult cu roca pe care am intalnit-o in creasta Pricopanului:

De la distanta semana cu Bucsoiu:

Cred ca se prostea putin:

Si o mica tura de bici. Diana a fost fotograful nostru, iar eu am avut un adversar de temut. Happy m-a fugarit serios pe dealuri si nu de multe ori a iesit castigatoare la probele de sprint.

Se da startul:

Si ati ghicit, Happy a castigat:

De multe ori am scris ca ma simt ca acasa in Dobrogea. Sunt constantean si o sa ma intorc de multe ori acasa, in Dobrogea, in cautarea locurilor frumoase. Va spun ca sunt multe si merita cautate.