Omat bun in Baiului

O tura care a inceput cum nu se poate mai prost, cu o vreme inchisa, un vant dat dracului dupa statia finala a gondolei din Azuga si cu o zapada tare ciudata pe partea prahoveana, care crapa in multe locuri din cauza placilor de vant. Si ce frig era, dupa doua ore de mers pe piei mi-a inghetat apa in rucsac... Era o vreme perfecta de stat in casa si de pus ceara pe schiuri.
Tinta avea sa fie acelasi varf Urechea, iar coborarea...care coborare ca nu vedeam la doi metrii in fata ???!!!
Umblam cu moralul la pamant prin ceata si cu greu am identificat culmea Urechea, ce coboara spre Valea Azugii. Dam piele jos, luam o gura de ceai si incepem o coborare printr-o zapada ciudata, dar surprinzator de usor de schiat: a fost un mix de hardpack cu pulvar si ceva placi de vant. Mai legam cince-sase viraj si il aud pe Catalin cum striga: PULVARRR!!!!!

Si asa a fost toata iesirea:  PULVARRR!!!!!! :). Si era sa uit, soare si vreme buna. Nu stiu cand a aparut soarele, dar a fost cu noi pana la sfarsitul zilei.

Traseul ales: urcat pe piei pe partia Sorica si creasta principala pana pe varful Urechea si am coborat pe mai multe fete de pe culmea Urechea pana am ajuns in padure.
Gasca a fost compacta si asa cum ne place noua, plina de viata. Din categoria schirilor "grei" si cu multa experienta:  Ana si  Catalin. Si baietii blanita ( la vale, ca la deal au cam tras de setup-ul lor porcos de greu): Tomcat si desigur Bresfe.



Puf de cea mai buna calitate:

Inca o tura la deal ca omatul e bun:



Si inca una:


Bucegii:

O privire spre Neamtului:





Se pare ca asa e vremea la munte, dupa sufletul omului :).
Si inca ceva, pe partiile din Azuga e o regula nescrisa: NINGE CU PIETRE, tunurile SCUIPA PIETRE, iar administratorii de partii amenajeaza derdelusurile lor cu pietre. Pe unde ne-am dat la vale, batul intra cu totul ( si are 130 de cm daca nu ma insel), iar pe Sorica, ca pe acolo am urcat pe piele de foca, erau pietre si pietricele la discretie.