Fara Asfalt

11 iunie, zona Vama Veche, echipa Marinarii: Dumitrel Nicolae si Mariusica la primul triatlon-stafeta (am un mic regret ca nu am ales numele corect pentru stafeta noastra, Tatal si Fiul ar fi avut mai multa priza la public ).

Anul acesta nu am participat la niciun concurs, au fost maratoane de toate felurile: de alergare montana, concursuri de bici si cate si mai cate, dar am lipsit de la toate, fara exceptie...

La 7 dimineata plecam din Constanta cu tot alaiul si cu tot"neamul", pentru primul concurs al familiei Dumitrel pe plaiuri dobrogene.

Inceputul nu e promitator: traseul de bicicleta e PLIN DE NOROI iar temperatura marii nu sare de 13 grade. Apare si prima veste buna, organizatorii au dat dovada de mila si au scurtat proba de inot: 400 de m in loc de 750 pentru stafeta si triatronul mic si 800 de m pentru triatlonul mare (aici erau 1500 m).

Start: primul e tata la proba de inot, cu un costum discret de neopren, cred ca e veteranul concursului ( nu sunt 100% sigur, trebuie sa verific informatia) si inoata cot la cot cu pustii de varsta mea. Marea rece ca gheata nu-l iarta, iar la iesirea din apa simte ca ceva nu e in regula. Trage de el, tremura de frig si ajunge cu bine la linia de start, putin dezorientat, dar fericit ca a terminat prima etapa. S-a descurcat bine, tot respectul pentru ce a facut la 52 de ani.

Tata la Start:

Urmeaza 5 km de alergare intre Vama Veche si 2 Mai:

Inghetat bine dupa inot, dar cu zambetul pe buze:

Felicitari pentru reusita!

Acum e randul meu sa mentin avantajul castigat la prima proba, iau cipul si incep alergarea spre 2 Mai.

Simt ca incepe nebunia, aici trebuie sa depasesc tot ce imi iese in cale, stiam ca o sa urmeze sperietoarea triatlonului, lupta cu bicicleta prin noroaiele dobrogene si aveam nevoie de pozitii castigate in clasament ca de aer. Ma simt excelent, trag putin de mine, gasesc un ritm bun, si las in urma multi participanti. Credeam atunci ca orice minut pe care o sa-l castig la proba de alergare o sa ma ajute mai departe...

Prima parte a traseului se desfasoara pe faleza inalta ce leaga Vama Veche de 2 Mai, se alearga pana la un cort ( acolo am facut o mica pauza de hidratare ). Nu pierd vremea, trebuie sa ajung cat mai repede in Vama Veche, ma intorc 500 de m pentru a cobori printr-un mic "valcel" spre plaja si maresc ritmul. Am ajuns intr-un loc superb, apa marii are o culoare exotica in acele golfuri uitate de lume, plaja e plina de placi albe de calcar, iar alergarea devine o placere. Trec prin poarta de Start si ma pregatesc pentru traseul de bicicleta. Pana aici toate au fost bune si frumoase, am castigat multe pozitii in clasament si incep sa cred ca o sa ma descurc "binisor" la ultima proba.

Si urmeaza partea cea grea: BICICLETA. Nu stiu cum sa incep, trebuie sa recunosc ca imi place aceasta miscare pro-bicicleta, in ultimii ani multi au iesit din ce in ce mai des prin parcuri pe doua roti sau pe munte in drumetii calare pe sa. Dar eu nu am experienta, nu am adunat mai mult de 200 de km de mers pe un mtb si singura bicicleta cu care m-am dat a fost imprumutata de la Sorelul. Iar eu urma sa particip la o proba de 35 de km de bici ( in realitate au fost 40 km) pe un traseu plin de noroaie-lut.

A iesit un DEZASTRU!

Chiar daca inainte de triatlon mi-a trecut prin minte gandul ca poate proba de mtb s-ar putea dovedi a fi peste puterile mele, fapt care s-a si intamplat, m-am incapatanat sa fiu prezent la Fara Asfalt alaturi de tatal meu.

Inca de la inceputul traseului zambetul a disparut incet si mi-a parut rau ca tot ce am castigat la inot si la alergare s-a dus "pe apa Marii Negre si in NOROAIELE grele".

Am simtit un gust amar si o senzatie dureroasa de neputinta cand valuri intregi de concurenti treceau pe langa mine cu viteze ametitoare, iar eu ramaneam dezamagit in urma lor. Am tras de mine, am vrut mult sa imi depasesc conditia de simplu "biciclist novice," dar atat am putut...

Traseul a fost superb ( mai putin primii 8 km de drum agricol, nu stiu de ce organizatorii nu au ales alt drum mai "uman") iar canionul de la Limanu si padurea Hagieni au fost surprizele zilei. Sincer nu ma asteptam sa gasesc asemenea locuri langa Vama Veche, imbracate frumos in iarba proaspata de inceput de vara si decorate discret cu maci rosii de campie. Inca o data mi se confirma ca DROBOGEA e plina de SURPRIZE SI E INCREDIBIL DE FRUMOASA.

Salvarea a venit pe final, organizatorii au mutat ultimii 7 km de drum agricol ( plini de noroaie si lut) pe soseaua nationala ce leaga Limanau de 2 Mai-Vama Veche. Le multumesc pentru aceasta decizie, ne-au salvat bicicletele, nervii si ...sanatatea.

Multumim luminareative.ro pentru poze:

Canionul:

Maci si noroi:

Mugurel in spatele meu , lasam in urma Lacul Limanu:

Fara asfalt cu putin asfalt:

Finish dupa 4 ore si 11 minute:

La final am lasat partile bune si cele rele ale triatlonului,

Ce e bun:

• Placerea de a participa la un concurs organizat pe plaiuri dobrogene.
• Tudor Vlad, organizatorul triatlonului mi-a raspuns la toate problemele pe care le-am vazut in timpul concursului. JOS PALARIA PENTRU ACEST GEST! Nu ma cunoaste, nu stie ca am un blog dar a reusit sa-mi lase un mesaj pozitiv.
• Ideea concursului EXCELENTA: Fara Asfalt, triatlon pe coclauri cu bicicleta, alergat pe plaja si inot in mare.
• Traseul de bicicleta dupa primii 8 km de MTB ( de chin pur) te lasa fara cuvinte.
• Punctele de alimentare foarte bine puse.
• Deciziile luate inainte si in timpul cursei: scurtarea probei de inot ( apa sigur avea sub 13 grade) si inlocuirea drumului agricol de 7 km ( cel care ducea spre finish) cu drumul national.
• Medalii pentru toti participantii.
• Traseul ales pentru proba de alergare.
• Tricoul frumos, bun de purtat la corporatie.
• Pe panoul cu sponsori era Radio Guerrilla, nu Kiss FM, Zu, 21, Taraf TV si alte porcarii. Iti dai seama ca vin oameni ok la concurs care asculta muzica buna cu o gandire sanatoasa.

Ce nu a mers:

• Cei 5 km de alergare la stafeta. E prea PUTIN, nu am inteles nimic din aceasta proba. Bine ca nu au pus 5 m sau 5 cm...
• Cei 8 km de la inceputul traseului, mizeria aceea de teren agricol. Puteau sa gaseasca o alternativa, am vazut ca multi si-au rupt bicicletele in acel namol-noroi-lut.
• Posibilele smecherii care s-au facut in timpul concursului, nu inteleg cum a reusit un alergator sa scoata 20 de minute ( o fi extraterestru sau a coborat faleza fara sa fie vazut pana sa ajunga in 2 Mai). Sa nu uitam de zona canionului care nu era supravegheata la proba de bici, se putea ocoli usor pe un mic deal si se castigau cel putin 15 minute. Poate gresesc ( si sper sa fie asa), dar de ce lipseau organizatorii din acele puncte cheie !!!???).
• Eu compar toate concursurile cu MPC ( Maratonul Piatra Craiului), cu acea organizare PERFECTA, cu TOATA CALDURA PE CARE TI-O DAU ORGANIZATORII, PARTICIPANTII, ELEVII, PROFESORII SI LOCALNICII CARE TE SUSTIN IN TOATE COLTURILE MARATONULUI. Lucian Clinciu a inventat pentru multi notiunea de sport, de miscare in natura si mi se pare ceva FANTASTIC ce se intampla in fiecare an, in prima sambata din octombrie la poalele muntilor Piatra Craiului.
• Nimeni nu inchiria neopren iar apa marii avea 12 sau 13 grade...
• Validarea se facea OBLIGATORIU vineri seara. Asta e o aberatie, eu am plecat de la corporatie la ora 18 si am ajuns in Constanta seara tarziu. Nu aveam nici timp si nici energie sa ridic la 12 noaptea numerele de concurs si cipul din Vama Veche. Nu era mai simplu, ca la orice concurs, sa prelungeasca validarea pentru sambata de dimineata? Trebuie sai-i multumesc Saimon pentru ajutor, el m-a ajutat sa rezolv aceasta problema!
• Taxa de participare, cam mare :)

Nu in ultimul rand TREBUIE SA LE MULTUMESC PARINTILOR PENTRU GALERIA FACUTA SI PENTRU SPRIJIN, fara ei ar fi fost mai greu la triatlonul Fara Asfalt.

Era sa uit, in 2012 o sa fiu la start pentru prima mea proba de triatlon, ceva mai bine antrenat la bici si gata de inot.