
sâmbătă, 14 februarie 2009
Pe partia din Azuga

marți, 10 februarie 2009
Schi de tura in Iezer


Vineri seara am plecat de la munca cu ganduri mari: Prima zi de schi de tura in Muntii Iezer Papusa. Gasca era potrivita: Vasi colegul meu de la Front Office si dragii mei prieteni Diana si Dragos. Am bagat in masina lui Dragos tot ce aveam mai scump: schiuri, pioleti, rachete de zapada, rucsaci si sperante mari ca o sa avem o toti un weekend pe schiuri.
Am ajuns tarziu la cabana Cuca, dar drumul ni s-a parut usor, luna plina a avut grija de noi si cu ale ei raze a vrut sa avem un drum frumos. Stingerea s-a dat la 2 30.
A doua zi ne-am trezit tarziu la 9 si cu greu am iesit din sacii de dormit dar nu era nicio graba.
La 10 30 eram incarcati cu tot ce trebuie: frumoasele noastre schiuri ( care acum 25 de ani erau
de top) si placa lui Vasi porneau la drum in cautarea zapezii :)
Din pacate in prima parte a traseului"padurarii" si-au facut treaba, au defrisat fara mila tot ce-au gasit. A fost prima data cand am folosit pioletul pe pamant sau copaci doborati ca sa nu cad in rapa..jpg)

Prin padure nu am gasit zapada, dar la limita golului alpin ne-am dat jos pentru prima data schiurile si le-am pus sub clapari. Pieile de foca inaintau usor pe zapada, Vasi se uita urat la noi si tragea de el sa ramana in spatele nostru.



La vale a fost oribil pentru mine si Dragos, zapada era foarte buna dar cu schiuri vechi de 25 de ani nu poti sa te dai. Nu stiu cati sunt de aceeasi parere dar daca vrei schi de tura ai nevoie de un schi bun si lat. Cu doage nu ai cum. Dar a fost frumos :)
Vasi cu placa lui ne-a dat pe spate, s-a simtit in Iezer ca pestisorul in ocean.
Duminica am dat o fuga la Busteni sa prindem cupa mondiala la escalada. Sincer nu m-am uitat la cataratorii pe panouri dar am prins o partie foarte buna. Din telescaun se vedea iarba verde si parca aparusera ceva floricele. Dar partia se prezenta impecabil.
joi, 18 septembrie 2008
Varful Moldoveanu si Elodia

Trebuia sa pun si aceasta tura. Seful m-a lasat sa plec de miercuri in Constanta sa iau masina taticului si pe scumpa mea Diana :) ( intrase in vacanta de vara si avea timp de o iesire ceva mai lunga) ca na, e mai usor asa in Fagaras, cu trenul e o mare aventura sa mergi pe jos cel putin 20 de km in camp. Unii vor asta, simt cu adevarat aventura, mie nu mi se pare o mare performanta si prefer sa las masina cat mai aproape de intrarea in traseu, langa un mini camping fulll de manele si gratare. Drumul spre cabana Sambata e si nu e frumos, a fost o mare viitura acum doi ani si se vad copacei dusi la vale de apa dar, gasesti o gramada de cascade si drumul e usor, foarte bun ca a doua zi urma traseul cel mare. Ce ne-a surprins la cabana...eram singuri singurei. Pai cum asa, in luna august nu gasesti romanasi pe munti, poate e bine :D ca vrei si putina liniste.





Si am luat-o pe Elodia in brate, am dus-o pana pe Varful Vistea si de acolo in rucsac. A stat cuminte, a dormit in bratele mele pe Varful Moldoveanu si la intoarcere, pana aproape de Fereastra mare a intrat de tot in rucsac si a dormit fara sa ne ia in seama.



Fagarasul e unic, e mare , e greu de urcat si vara, vremea se schimba din ora in ora si trebuie sa pleci cu un plan bine facut, orice retragere trebuie bine calculata. Noi am avut parte de o vreme deosebita pana la Cabana Sambata, Elodia s-a intors de unde a venit si noi am dormit 12 ore fara sa fim deranjati de cineva ( la intoarcere cabana era iar goala). Pe creasta plin de oameni, din pacate romani am intalnit maxim 8, pacat, au ajuns altii sa ne vada tara si noi sa lenevim langa mici si gratare.
Era sa uit de aceasta poza facuta la Balea in prima zi:
