Drumul spre Iezer

Am plecat sambata seara spre cabana Voinea, injurand cel mai prost drum national: Pitesti-Campulung: o platforma continua si foarte compacta de cratare care rasare din Mioveni si se termina in centru orasului Campulung. Facem stanga spre Leresti si continuam pe un drum forestier acoperit cu zapada inghetata. Parcam masina, fac putina ordine pe bancheta din spate, las scaunul soferului pe spate iar Dragos scoate un cort mic si il pune in zapada, hotarat sa doarma afara. Refuz oferta, ma bag in sacul de dormit, inchid usa si ma culc linistit cu picioarele pe volan. Dimineata o luam usurel la deal, punem pieile de foca si pornim pe drumul forestier ce urca usor spre refugiul Iezer. Alegem traseul de iarna cruce albastra care duce spre Varful Iezerul Mare.

Padurea e plina de pietre, cioturi si crengi si e lipsita de zapada. Din pacate suntem nevoiti sa punem schiurile in carca si sa continuam urcusul in claparii de tura. Un caine frumos, o corcitura de haski cu un dulau local ne insoteste prin padure, ne arata traseul iar noi il rasplatim cu papa bun.

Ajungem in golul alpin si ne suim pe schiurile de tura. Vizibilitatea mica ne-a dat ceva batai de cap, de multe ori ne opream ca sa vedem urmatorul stalp, ne luam un reper si ne vedeam de drum. Eram foarte obositi, trebuie sa facem pauze, urcam incet dar castigam altitudine. Mama natura nu s-a bucurat de prezenta noastra si ne-a oferit o noua surpriza: viscol si vant puternic. Acolo unde stalpii coborau spre refugiul din caldarea glaciara ne-am oprit, mai aveam 250 de m diferenta de nivel si ajungem pe Varful Iezerul Mare dar riscam aiurea sa ne ratacim ( si mai era o problema, mai sus toata zapada a fost viscolita in vale, erau doar pietre si iarba).

Planul era sa ajungem pe Varful Iezer dar vremea a fost infecta, nu aveam vizibilitate, am urcat incet si am cautat puncte de reper. Mai sus, la peste 2000 de m era uragan.

Vantul a batut puternic si a transformat zapada pulvar in placi de vant, in Iezer orice panta mai mare de 25 de grade te invita la o calatorie de vis cu avalansa ( doar in zonele cu jnepenis zapada avea baza).

Coboararea a fost naspa rau, placi mici de vant plecau de sub noi si cand scapam de ele nimeream in crusta foarte groasa. Nu am prins pulvar, nu am dat de zapada buna.
Schiem ca niste cizme, dar na, zapada e de vina ca noi suntem mari schiori. Glumesc, un meserias se da pe orice zapada, nu da vina pe crusta, gheata, damburi sau ce gaseste in cale. Ne oprim, punem schiurile in spinare, prin padurea deasa si lipsita de zapada nu se putea schia.




Iesim din padure, intram pe forestier si incercam un soi de schi fond cu schiurile de tura pana la cabana Voinea.



Blogul intra in vacanta, plecam la Bansko.

Schi de tura in Iezer

Vineri seara am plecat de la munca cu ganduri mari: Prima zi de schi de tura in Muntii Iezer Papusa. Gasca era potrivita: Vasi colegul meu de la Front Office si dragii mei prieteni Diana si Dragos. Am bagat in masina lui Dragos tot ce aveam mai scump: schiuri, pioleti, rachete de zapada, rucsaci si sperante mari ca o sa avem o toti un weekend pe schiuri.

Am ajuns tarziu la cabana Cuca, dar drumul ni s-a parut usor, luna plina a avut grija de noi si cu ale ei raze a vrut sa avem un drum frumos. Stingerea s-a dat la 2 30.

A doua zi ne-am trezit tarziu la 9 si cu greu am iesit din sacii de dormit dar nu era nicio graba.

La 10 30 eram incarcati cu tot ce trebuie: frumoasele noastre schiuri ( care acum 25 de ani erau

de top) si placa lui Vasi porneau la drum in cautarea zapezii :)

Din pacate in prima parte a traseului"padurarii" si-au facut treaba, au defrisat fara mila tot ce-au gasit. A fost prima data cand am folosit pioletul pe pamant sau copaci doborati ca sa nu cad in rapa.

Prin padure nu am gasit zapada, dar la limita golului alpin ne-am dat jos pentru prima data schiurile si le-am pus sub clapari. Pieile de foca inaintau usor pe zapada, Vasi se uita urat la noi si tragea de el sa ramana in spatele nostru.

La vale a fost oribil pentru mine si Dragos, zapada era foarte buna dar cu schiuri vechi de 25 de ani nu poti sa te dai. Nu stiu cati sunt de aceeasi parere dar daca vrei schi de tura ai nevoie de un schi bun si lat. Cu doage nu ai cum. Dar a fost frumos :)

Vasi cu placa lui ne-a dat pe spate, s-a simtit in Iezer ca pestisorul in ocean.

Duminica am dat o fuga la Busteni sa prindem cupa mondiala la escalada. Sincer nu m-am uitat la cataratorii pe panouri dar am prins o partie foarte buna. Din telescaun se vedea iarba verde si parca aparusera ceva floricele. Dar partia se prezenta impecabil.