De trei ori Moldoveanu

Se intampla si lucruri frumoase atunci cand te astepti mai putin. Au fost saptamani "de foc" dupa ce s-a nascut Bianca, am schimbat pampersi dupa pampersi la ore minune, am dormit putin, pentru prima data am incercat sa gatesc ceva ( dar nu a iesit asa cum as fi vrut) si m-am straduit sa-mi iau in serios rolul de tatic. Nu stiu cat am reusit, dar traiesc cu convingerea ca am incercat.

Dar o fereastra catre munte mi s-a deschis cand credeam ca o sa petrec un nou weekend fierbinte in Bucurest. Si ca sa fie totul frumos, am "cucerit" pentru prima data varful Moldoveanu intr-o singura zi, cu plecare matinala la 4 dimineata din fata blocului din bulevardul Ghencea. Se poate dar nu e usor, noroc cu cei care s-au mobilizat putin si au reparat Transfagarasanul intre Vidraru si Cabana Capra, astfel drumul l-am parcurs in mai putin de trei ore pana in fata cabanei, iar lupta cu muntele s-a dovedit mult mai usoara. Pe vremuri faceam aceeasi distanta in patru ore ...chiar cinci ,din cauza unor " cratere" imposibil de ocolit.

Traseul ales: startul de langa Cabana Capra, din caldarea Fundul Caprei si directia La Trei Pasi de Moarte- Varful Mircii- Lacul Podul Giurgiului- Saua Podragu- Varful Vistea- tinta zilei Varful Moldoveanu.

Ritmul nu a impresinat pe nimeni, dar vremea a fost superba cu un aer racoros care ne-a trezit la viata dupa doua luni in Bucuresti de canicula, peisajele ca de obicei ne-au lasat fara cuvinte, iar tovarasii de drum mi-au fost colegi de la corporatie...si Happy.

Acum patru ani am ajuns cu Diana pentru prima data pe Moldoveanu, a fost o experienta superba si am trait clipe de neuitat alaturi de o catelusa tare simpatica pe nume Elodia :)

http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2009/02/varful-moldoveanu-si-elodia.html

Prima data ne-a luat mai bine de trei zile ca sa ajungem pe acest varf si am condus sute de km pe un drum lung, pana la complexul Sambata, ca sa ne suim pe acoperisul Romaniei. Acum stim ca Fagarasul e mult mai aproape daca trecem prin Curtea de Arges si o sa incercam in 2013 o alta abordare ceva mai indrazneata prin Valea Rea, cu bicicleta din satul Nucsoara ( aflat la 160 de km de Bucuresti), cu o tura de MTB pe forestierul de 40 de km si cu o drumetie scurta de 2 ore, pe traseul plin de cascade ce duce spre cel mai inalt varf din Romania.

Happy trece cu bine de zona " La trei pasi de moarte". Pentru ea avem planuri frumoase, vrem sa facem creasta Craiului la o singura zi cu plecare din Bucuresti ( stim ca se poate si aceasta provocare).

Sunt cateva zone incredibile in Fagaras, iar aceasta ar fi una: Varful Mircii cu o perspectiva de neuitat spre vestul masivului.

Gabi ( colegul de la corporatie):

Un ciobanesc timid i-a facut curte lui Happy fara succes. Fetita noastra e tare pretentioasa, nu se incurca cu acesti flacai:

Lacul Podul Giurgiului:

Lacul si Cabana Podragu:

Ne apropiem de marele urcus, urmeaza "sperietoarea Vistea". Aici Happy accelereaza puternic si fara pic de mila a scos untul din mine. Am incercat sa ma tin dupa ea, am facut marele urcus fara nicio pauza, iar pe unele portiuni am apasat la maxim pedala de acceleratie, dar fara niciun rezultat, dulaul nostru Dobrogean m-a fugarat pana am picat lat...

Ajungem pe Vistea si aici toata aventura noastra plina de peripetii simt ca se termina. Moldoveanu era plin de turisti, un grup de peste 50 de temerari "invadase" creasta ce duce spre acoperisul tarii. Acum doi ani am gasit steagul tricolor "ancorat" la 2544 singur, parca parasit de lume, acum pe Moldoveanu era mai aglomerat ca la metroul din Piata Victoriei la o ora de varf. Am simtit un gust amar si mi-a parut rau ca nu am retrait aceleasi clipe frumoase pe care le-am simtit alaturi de Diana...

http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2010/07/blog-post.html

Drumul lung spre casa:

La 12 noaptea eram acasa, obositi dar fericiti ca am ajuns pe Moldoveanu intr-o singura zi.

Inca ceva, pentru toti cei care plimba patrupezii prin parcuri sau prin tarcurile de catei, am o rugaminte: sa-i scoata macar o singura data in scurta lor viata pe munte, sa-i lase sa se bucure de salbaticia naturii si sa-i vada pentru prima data cum se bucura de libertatea care li s-a oferit. Multi imi spun ca o sa oboseasca, ca o sa se sperie...sau tot felul de aberatii pe care nu pot sa le diger. Noi i-am oferit aceasta sansa dulaului nostru gasit in tomberon, pentru Happy sunt cele mai frumoase zile atunci cand descopera o carare simpla ce duce spre muntii incarcati de farmec.

Ne creste inima cand o vedem pe Happy asa fericita si asteptam cu nerabdare inceputul lui septembrie, ca sa iesim cu Bianca si restul familiei pentru prima data pe munte.

Operatiunea Moldoveanu

Vreau sa incep altfel aceasta postare, sa renunt pentru cateva randuri la munti sau schi si sa ma indrept spre Diana, iubita mea care a luptat mult ca sa ajunga ofiter. Si-a dorit sa termine Academia de Politie din Bucuresti si sa poarte cu mandrie uniforma de ofiter al Politiei Romane de Frontiera. Am avut placerea sa particip la festivitatea de premiere, am urmarit-o cum a fost avansata in grad, i-am vazut chipul vesel, ochii ei erau plini de viata si am inteles ca a reusit. Acum si-a vazut visul implint si a trait cele mai frumoase clipe purtand cu multa mandrie hainele de gala pe care le au doar ofiterii romani.


Cat de aiurea poate sa-mi stea:


Fetele se pregatesc de petrecere:

Si petrecerea:


Cam asta a fost, sunt mandru de ea si ma bucur ca acum calca pe urmele bunicului meu care a fost colonel in Politia Transporturi si pe care l-am respectat si iubit pana s-a stins. Stiu sigur ca ar fi fost mandru de Diana, deoarece si ea a imbratisat aceeasi meserie frumoasa .
Acum revenim la povestea noastra. O recuperez pe Diana, facem ceva cumparaturi in Curtea de Arges si ne vedem de drum ca sa scapam de arsita din Bucuresti. Ne indreptam spre munti, seara vrem sa o petrecem la cort, doar noi doi in caldarea "Fundul Caprei".
In Fagaras am tot revenit in ultima vreme. Am gasit la sfarsitul lui octombrie iarna la Barcaciu, de 1 mai am vazut poate cea mai frumoasa imagine a Fagarasului la schi pe Valea Doamnei si la Balea Lac, iar pe 12 si 13 iunie ne-am bucurat de inaltimile varfurilor Negoiu si Vanatoare lui Buteanu iar seara am incheiat-o pe schiuri in caldarea Balii.


Noaptea ne gaseste singuri in cort, sub un cer instelat si avand un peisaj greu de prezentat in cuvinte. Avem deasupra noastra superba creasta Vartopel Arpasel, jos o vale linistita cu trei cascade care se varsa in paraul Capra si un peisaj plin de viata asa cum poate fi vazut doar la sus la munte, in luna iulie.

Pornim devreme , la 9 30 am ajuns in creasta principala la Fereastra Zmeilor:

Azi avem planuri mari, vrem sa ajungem pe acoperisul Romaniei. Sa inceapa operatiunea Moldoveanu.

'
Ajungem la o zona ceva mai accidentata numita La Trei Pasi de Moarte, ne folosim de lanturi ca sa trecem fara probleme saritoare cea mare si ne indreptam cu pasi repezi spre monumentul lui Nerlinger:

Vremea pare perfecta, sunt ceva nori timizi, aerul inca nu e incins iar noi ne pregatim de marele urcus, ne apropiem de primul hop al zilei: Varful Mircii.

Raiosul si Museteica, o creasta superba care merita facuta:

Lacul Buda:

Si Arpasul Mic, poate cel mai frumos varf care poate fi admirat cand urci transfagarasanul:

De aici se vede maretia Fagarasului, noi suntem mici pe langa acest spectacol oferit de natura.

Timpul tine cu noi, suntem pe Varful Mircii si acum putem sa ne relaxam admirand pentru prima data trapezul Vistea-Moldoveanu. Urmeaza o coborarea spre Lacul Podul Giurgiului, ne luam dupa marcajul vechi care taie o fata expusa si ne trezim cu un hau sub noi de peste 200 de m. Nu e greu, prize avem dar daca ai rau de inaltime nu e placut. Trecem cu bine, si coboram pe o panta foarte inclinata care duce spre Lacul Podul Giurgiului.

Lacul Podul Giurgiului:

Aici gasim mizeria lasata de oamenii lipsiti de educatie si bun-simt cand ajung pe munte. Sunt conserve, pungi, peturi si ambalaje Joe. Cata nesimtire, si porcii lasa in urma lor mai putina mizerie.

Suntem foarte aproape de saua Podragu, incepe partea usoara a traseului. Cararea ne poarta pe brane line si ne fac drumetia tare placuta.

Norii din caldarile glaciare urca deasupra crestelor si se revarsa spre noi:

Suntem aproape de Moldoveanu, e langa noi. Urmeaza urcusul cel mare, varful Vistea sigur o sa fie sperietoarea zilei:

Transpiram, tragem de noi,timpul trece greu iar efortul trebuie sa fie sustinut. Asa e urcusul pe Vistea, simti ca te doboara dar nu e imposibil
Am ajuns, suntem pe acoperisul Romaniei pentru a doua oara. Moldoveanu ne-a primit cu vreme buna asa cum ne-am dorit:

E greu sa descriu senzatia pe care am simtit-o pe cel mai inalt varf din Romania. Am fost fericiti, am ras si am simtit ca toate grijile au disparut. E un moment unic pentru cei care ajung pe acest varf, locul pare plin de energie si iti da o stare de euforie.

Suntem singuri pe Moldoveanu, ne-am dorit mult ca pe acest varf sa ramanem doar noi. A tinut putin dar nu o sa uitam acest moment.


Se vede zona ceva mai delicata, cand vremea e buna nu sunt probleme, cand ploua apar surprize mai putin placute:

O ultima privire spre Moldoveanu:

Intram in ceata si norii incep dansul. Pun stapanire pe creasta Fagarasului si ne ofera foarte rar ferestre de vizibilitate. Noi ne continuam drumul si speram sa nu vina ploaia. Vizibilitatea e aproape zero dar marcajul e foarte bun iar cararea pare bine conturata.

Ajungem iar in saua Podragu. Admiram lacurile glaciare, parca am ajuns in Retezat. Jos se vede Cabana Podragu, pare foarte frumoasa si e inconjurata de multe lacuri glaciare. Sigur o sa revenim in aceasta zona, cred ca o sa stam mai multe zile la cort si vrem sa ne bucuram de frumusetea locurilor. Pare un mic colt de rai.


Trecem de saua Podragu si apare soarele. Vremea e tare ciudata azi, cred ca o sa scapam de ploaie:

Mancam bine langa Lacul Podul Giurgiului, ne odihnim putin si urcam Varful Mircii, ultimul obstacol:

Aproape de monumentul Nerlinger apar nori negrii de ploaie. Incepe furtuna, mai intai cu o ploaie rece, continua cu grindina timp de 15 minute si se incheie cu o ploaie mocaneasca de care scapam la refugiul Fereastra Zmeilor. Dar e bine, ne-am racorit putin...urmeaza canicula din Bucuresti.