De trei ori Moldoveanu

Se intampla si lucruri frumoase atunci cand te astepti mai putin. Au fost saptamani "de foc" dupa ce s-a nascut Bianca, am schimbat pampersi dupa pampersi la ore minune, am dormit putin, pentru prima data am incercat sa gatesc ceva ( dar nu a iesit asa cum as fi vrut) si m-am straduit sa-mi iau in serios rolul de tatic. Nu stiu cat am reusit, dar traiesc cu convingerea ca am incercat.

Dar o fereastra catre munte mi s-a deschis cand credeam ca o sa petrec un nou weekend fierbinte in Bucurest. Si ca sa fie totul frumos, am "cucerit" pentru prima data varful Moldoveanu intr-o singura zi, cu plecare matinala la 4 dimineata din fata blocului din bulevardul Ghencea. Se poate dar nu e usor, noroc cu cei care s-au mobilizat putin si au reparat Transfagarasanul intre Vidraru si Cabana Capra, astfel drumul l-am parcurs in mai putin de trei ore pana in fata cabanei, iar lupta cu muntele s-a dovedit mult mai usoara. Pe vremuri faceam aceeasi distanta in patru ore ...chiar cinci ,din cauza unor " cratere" imposibil de ocolit.

Traseul ales: startul de langa Cabana Capra, din caldarea Fundul Caprei si directia La Trei Pasi de Moarte- Varful Mircii- Lacul Podul Giurgiului- Saua Podragu- Varful Vistea- tinta zilei Varful Moldoveanu.

Ritmul nu a impresinat pe nimeni, dar vremea a fost superba cu un aer racoros care ne-a trezit la viata dupa doua luni in Bucuresti de canicula, peisajele ca de obicei ne-au lasat fara cuvinte, iar tovarasii de drum mi-au fost colegi de la corporatie...si Happy.

Acum patru ani am ajuns cu Diana pentru prima data pe Moldoveanu, a fost o experienta superba si am trait clipe de neuitat alaturi de o catelusa tare simpatica pe nume Elodia :)

http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2009/02/varful-moldoveanu-si-elodia.html

Prima data ne-a luat mai bine de trei zile ca sa ajungem pe acest varf si am condus sute de km pe un drum lung, pana la complexul Sambata, ca sa ne suim pe acoperisul Romaniei. Acum stim ca Fagarasul e mult mai aproape daca trecem prin Curtea de Arges si o sa incercam in 2013 o alta abordare ceva mai indrazneata prin Valea Rea, cu bicicleta din satul Nucsoara ( aflat la 160 de km de Bucuresti), cu o tura de MTB pe forestierul de 40 de km si cu o drumetie scurta de 2 ore, pe traseul plin de cascade ce duce spre cel mai inalt varf din Romania.

Happy trece cu bine de zona " La trei pasi de moarte". Pentru ea avem planuri frumoase, vrem sa facem creasta Craiului la o singura zi cu plecare din Bucuresti ( stim ca se poate si aceasta provocare).

Sunt cateva zone incredibile in Fagaras, iar aceasta ar fi una: Varful Mircii cu o perspectiva de neuitat spre vestul masivului.

Gabi ( colegul de la corporatie):

Un ciobanesc timid i-a facut curte lui Happy fara succes. Fetita noastra e tare pretentioasa, nu se incurca cu acesti flacai:

Lacul Podul Giurgiului:

Lacul si Cabana Podragu:

Ne apropiem de marele urcus, urmeaza "sperietoarea Vistea". Aici Happy accelereaza puternic si fara pic de mila a scos untul din mine. Am incercat sa ma tin dupa ea, am facut marele urcus fara nicio pauza, iar pe unele portiuni am apasat la maxim pedala de acceleratie, dar fara niciun rezultat, dulaul nostru Dobrogean m-a fugarat pana am picat lat...

Ajungem pe Vistea si aici toata aventura noastra plina de peripetii simt ca se termina. Moldoveanu era plin de turisti, un grup de peste 50 de temerari "invadase" creasta ce duce spre acoperisul tarii. Acum doi ani am gasit steagul tricolor "ancorat" la 2544 singur, parca parasit de lume, acum pe Moldoveanu era mai aglomerat ca la metroul din Piata Victoriei la o ora de varf. Am simtit un gust amar si mi-a parut rau ca nu am retrait aceleasi clipe frumoase pe care le-am simtit alaturi de Diana...

http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2010/07/blog-post.html

Drumul lung spre casa:

La 12 noaptea eram acasa, obositi dar fericiti ca am ajuns pe Moldoveanu intr-o singura zi.

Inca ceva, pentru toti cei care plimba patrupezii prin parcuri sau prin tarcurile de catei, am o rugaminte: sa-i scoata macar o singura data in scurta lor viata pe munte, sa-i lase sa se bucure de salbaticia naturii si sa-i vada pentru prima data cum se bucura de libertatea care li s-a oferit. Multi imi spun ca o sa oboseasca, ca o sa se sperie...sau tot felul de aberatii pe care nu pot sa le diger. Noi i-am oferit aceasta sansa dulaului nostru gasit in tomberon, pentru Happy sunt cele mai frumoase zile atunci cand descopera o carare simpla ce duce spre muntii incarcati de farmec.

Ne creste inima cand o vedem pe Happy asa fericita si asteptam cu nerabdare inceputul lui septembrie, ca sa iesim cu Bianca si restul familiei pentru prima data pe munte.