Se afișează postările cu eticheta cota 1400. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cota 1400. Afișați toate postările

joi, 16 august 2012

Un weekend in Tara Barsei


A trecut ceva vreme de cand am petrecut acel weekend in Tara Barsei, pe lume a aparut micuta noastra Bianca, Happy a facut anul, iar acum e catel mare ( si parca i-a venit putin mintea in capsorul ei cel mic) si eu prin bunavointa sotiei am facut doua ture superbe in Fagaras si Bucegi.
As fi vrut sa merg la schi pe o vale din Bucegi in acel weekend, dar zapada a disparut la inceputul lui mai, iar Diana m-a rugat sa mai facem o ultima iesire pe munte pana o sa nasca. Zis si facut, locatia a fost satul Pestera ( aflat la 1200 de m altitudine pe culoarul Rucar Bran), un loc linistit in acea perioada, departe de nebunia de pe Valea Prahovei.
A fost un weekend perfect, cu o gazda simpatica, cu doua ture frumoase de bici la poalele Craiului si o lume de vis, asa cum o gasesti in satele de munte, uitate de turisti la mijlocul lui mai.

Happy si-a facut un prieten tare paros:


Turele de bici au fost scurte si oleaca pe fuga, aveam la dispoztie 3 ore in care trebuia sa parcurg un traseu de 40 de km cu peste 1000 de m diferenta de nivel. Cararile le stiam bine, dar acum totul era pustiu, iar muntii pareau parasiti, Am simtit o atmosfera tare apasatoare, iar furtuna care m-a prins in Saua Joaca a picat tare prost, pe drumul de carute care leaga satul Pestera de poiana La Table era acum un imens rau. Am iesit putin sifonat, cu un disc stramb si ceva vanatai urate pe picioare...


Imagini din satul Pestera:

Ce e mic, cu urechi imense si se ascunde prin iarba?

Burtica Dianei, ce amintiri

Scurte alergari dupa ploaie, trebuia sa omoram putin timpul:

O scurta plimbare prin Cheile Rasnoavei:

Diana nu avea stare si a venit cu o propunere greu de refuzat. Urma sa intre in luna a 9-a iar ea avea pofta de drumetii. In drum spre Bucuresti am oprit la cota 1400 din Sinaia, ne-am inghesuit putin in cabina veche, antica si de demult, pana la cota 2000 si am coborat pe Drumul de Vara pana la Sandel.
Rezultatul: luni doctorul mai avea putin si o pupa pe Diana, dupa ce a auzit ca a facut un traseu de doua ore pe un drum de munte.
Asa suntem noi, nu avem stare si luna urmatoare ( posibil la inceputul lui septembrie) o vom purta pe carari usoare, pe micuta Bianca. E un nou inceput, ceva mai greu acum ca nu avem experienta, dar o sa fie bine.


Carpul fara zapada, ce dor mi s-a facut de iarna. Am spus-o in mai multe postari, consider ca terenul Cota 2000- Cota 1400, cu cele 1000 de variante de coborare in afara partiei, e cel mai frumos loc de joaca pentru ski:


Caine turbo:


Asa cum va spuneam, ne vedem pe munte, acum suntem patru, dornici de a descoperi carari mai putin umblate:

duminică, 18 aprilie 2010

Ultima coborare in Sinaia


Pentru toti primavara inseamna floricele, copacei verzi sau o raza de soare. Nu si pentru mine, primavara e cea mai buna zapada pe munte, balciul din statiuni dispare si cei care iubesc cu adevarat acest sport urca in Postavaru sau la Cota 2000 pentru a se bucura de cel mai bun omat.
Adio Predeal, adio cocalari, ne vedem la anu.

Gasca:
Sa incepem cu fetele. Pai nu putea sa lipseasca Diana:






Sorelul:



Dragos:


Si locul de joaca: Carpul cu cele 500 de variante de coborare. De dimineata am prins o zapada perfecta cu 5 cm de mazarica ( sau cacarereze de zapada ), se ducea schiul mai bine ca pe partie, un deliciu:


Distractia se termina la 1600 de m, valcelul are ceva zapada pana la 1500 dar sunt descoperite stancile si nu vreau sa ma joc acolo. Luam schiurile in spinare, intram in noroaie serioase si o dam la vale pe Drumul de Vara pana la masina.

Ultima zi pe partie, inchei aici un sezon care a inceput pe 11 noiembrie tot in Sinaia si ne pregatim pentru 1 mai. Dar 1 mai il fac tot pe schiuri, planuri avem, sigur se lasa cu carca carca schi. Cred ca o sa fie Balea. Sau Morar?

vineri, 6 noiembrie 2009

6 noiembrie- Prima zi de schi


Primesc un mail de la Catalin: se schiaza excelent la Sinaia, peste 40 cm de pulvar pe valea carpului. Ciudat, m-am uitat pe camere si nu am gasit urma de zapada la Balea, Parang, Azuga, Predeal, Poiana, statiunile din Maramures, nu e nea in toata tara. Cum sa fie la Sinaia??? Dau telefoane, aflu ca totul e OK si joi 5 noiembrie s-a putut schia pana la telegondola care pleaca de jos din statiune: http://www.derdelus.ro/2009/11/06/5-noiembrie-2009-prima-coborare-la-sinaia/
Pai e simplu, il intreb pe sefu daca pot sa-mi iau liber pentru vineri, vorbesc cu Dragos si pe 6 noiembrie sunt calare pe scanduri, la cota 2000, pentru un nou sezon de schi.
Zapada: multa, in unele locuri ajunge la peste 1 metru, dar santurile nu au fost acoperite, sunt multe canale care au un rol vara ( nu mi-am dat seama pentru ce), am dat de multe drumuri forestiere, pline de piatra cubica, tevi ( ???) si alte capcane perfecte pentru o zi de schi ( sau freeride ca nu am idee daca Sinaia are domeniu schiabil, anul trecut a murit un om pe "partia drumul de vara" intr-o avalansa, singura exceptie ar fi sus la 2000: Valea Dorului). Prima coborare am facut-o pe drumul de vara sa vedem cum se prezinta zapada: foarte grea, muschii i-am incordat la maxim si facem pauze ( un pic cam multe), picioarele nu vor sa ne asculte pe floscaiala asta.

Trebuia sa fie si carp-ul, pana la 1800 pe fetele ceva mai inclinate si ferite de soare am dat de zapada excelenta, un pulvar usor de controlat ( cu mici zone de crusta). Mai jos fata mare a carpului a scos untul din noi, zapada era foarte grea ( aveam senzatia ca mutam muntii din loc cand faceam o cristiana), pacat. Portiunea dintre fata mare si intersectia cu drumul de vara avea o zapada ceva mai buna, soarele a ajuns mai greu acolo si S-urile curgeau mult mai frumos.
Eram sigur ca intre cota 1500 si telecabina de la 1400 o sa fie plin de pietre, astfel alegerea a fost simpla: "noile" schiuri second hand Rossignol Bandit B2 cu 76 la mijloc, destinatia lor fiind schiul de tura ( mai trebuie sa le iau piei de foca si sa pun batranele Silvretta 400). Un schi bun, foarte usor de controlat, cam moale care nu are ce cauta pe partii inghetate, ( alegerea e simpla aici: Volkl Karma cu noile legaturi Look P nu stiu de care), dar isi merita banii si e facut de o firma pe care nu prea o suport. Rossignol si Atomic par optiunile perfecte pentru romanasii obsedati de doage race pentru partiile carpatine ( nu stiu de ce toti sunt indragostiti de race si refuza din start gama all mountain, cred ca ar fi alegerea ideala pentru "statiunile" noastre, o fi ca e ca la masini: daca ai audi sau vw esti cel mai smecher din parcare, nu conteaza ca masinile au peste 200.000 de km si le atarna tabla).

Sezonul de schi a inceput mai devreme decat ma asteptam, primavara am incheiat distractia cu o coborare pe Valea Malinului pe 16 mai, iar azi, pe 5 noimbrie, intr-o zi superba cu un soare cald de... primavara ( parca prea cald) am pus schiurile la vale. Am plecat acasa fericiti, ne-am facut damblaua :)

Dan Nicolae a fost fotograful zilei. Trebuia sa coboram impreuna, din pacate nu ne-am sincronizat, el a avut o urgenta si trebuia sa ajunga devreme in Bucuresti, noi ne-am dat ceva ma incet asa ca ne-am vazut o singura data cand il asteptam pe Dragos la coada de la telecabina. Iar am uitat camera acasa dar am primit ceva poze facute la cota 2000, Dan multam mult pentru imagini si ne vedem pe partii ( sau coclauri). Cum ziceam sper sa ma tin dupa tine:



luni, 13 aprilie 2009

Schi, soare si muzica buna


Valea Dorului ramane un loc boem, acolo se retrag schiorii care iubesc cu adevarat muntele . Aveam planuri mari pentru acest weekend: sa punem pieile la treaba macar duminica dar lenea s-a instalat usurel si am ales doua zile de schi de la 8 dimineata pana seara cand anuntau ultima cabina. In aprilie poti sa ai si surprize placute, pana la ora 13 zapada e de vis pe partie, dupa te duci pe canion sau in zona teleschiului Scandurari unde zapada se mentine ok. Preturile sunt digerabile pentru buzunar, un abonament prentru toata ziua e 80 de roni. Acolo berea din Valea Dorului savurata la bustul gol sub mangaierea blanda a soarelui ti se pare cea mai misto.

De obicei sunt pozarul grupui dar de data asta...

Un zambet frumos il recunosc usor:


Putina balaureala prin canion:



Si soare, mult soare:







Si Carpul:





Diana a avut placerea de a da primele S-uri pe fata mare a Carpului.

Pe firul vaii am ajuns fara probleme pana aprope de cota 1500:



Cum sa te intorci acasa cand ai o asemenea vreme.
Plaja si branduse:



Vreau sa-l felicit pe Dragos, a reusit sa urce in aceeasi zi Valea Cerbul si sa o coboare pe schiuri.
Era sa uit, are doi ani de cand schiaza si maxim 12 zile pe partie.