La multi ani Bianca!

Micuta Bianca a facut doi anisori si pentru prima data si-a facut ziua pe munte. Planul nostru era sa stam sambata la pensiunea din satul Pestera cu toata familia, poate sa "infigem" un gratar si sa-i uram acolo la multi ani, iar duminica sa facem o tura ceva mai lunga de mtb. Dar cumanatul meu a venit cu o idee excelenta, sa facem o drumetie de 3-4 ore la poalele Craiului, pe un traseu ceva mai usor. Recunosc ca propunerea cumantului m-a surprins in mod placut si am pus repede in aplicarea ideea lui.

Iar rezultatul a fost o mare surpriza, Bianca a mers mai bine de 3 km singura pe traseul ce duce spre Saua Joaca, iar fata ei care exprima doar bucurie puteti sa o ghiciti usor in toate pozele pe care le-am postat mai jos. Asta da surpriza placuta si cred ca e doar o chestiune de timp pana cand o sa prinda si ea microbul drumetiilor pe munte.

E un inceput tare promitor si cred ca e pentru prima data Pe drumul cel bun.

A trecut o saptamana de cand a fost ziua ei, dar ideea e simpla: vreau sa-i urez Biancai cat mai multe zile de nastere petrecute pe munte. Acolo sus incep cele mai frumoase povesti care pot fi povestite peste ani si ani. Si cine stie, o sa ajunga o zi cand o sa ne bucuram ca ea ne-a scos in imparatie Craiului alaturi de prieteni ei si intr-o drumetie potrivita pentru mersul nostru ceva "leganat".

Anii trec, dar lucrurile simple raman si cele mai frumoase...

 

Ultimul Crai

A inceput sezonul de ski, dar gandul inca imi zboara la acele zile frumoase de toamna tarzie si la ultima iesire cu Bianca in Piatra Craiului. Dupa MPC nu aveam de ce sa stam in pensiune, am plecat la zece si ceva in traseu spre creasta Craiului. Planul nostru era unul indraznet si ne bazam pe o prognoza frumoasa cu mult soare... Dar muntele e putin mai altfel atunci cand te astepti mai putin, astfel acel soare care ne-a incantat de dimineata s-a strecurat printre nori, iar in urma lui a lasat o atmosfera mohorata de toamna si cam rece in zonele inalte. Pentru noi a fost clar in acea zi de 3 noimebrie: Bianca nu o sa ajunga pentru prima data in creasta Craiului...

Sa ajungi in creasta principala din satul Pestera e ceva foarte usor, pot sa zic ca acest traseu merge facut si vara la o singura zi cu plecare din Bucuresti, dar cu un copi micl atunci cand vremea nu e cea potrivita, devine o sarcina ceva mai dificila. Noi ne-am oprit la 1900 de m altitudine, la doi pasi de Varful la Om, dar nu avem de ce sa regretam. Sanatatea ei e mult mai importanta iar Piatra Craiului o sa ramana acolo si peste multi ani :).

Dar cea mica s-a simtit bine si ne-a rasplatit efortul de a o duce acolo unde ii place cel mai mult cu un zambet sincer. Sper sa va comvinga si pe voi, pe noi ne-a incantat.

Aceeasi tura am facut-o acum doi ani, atunci eram doi si parca lipsea ceva :  http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2011/06/piscul-baciului.html

Acum suntem o gasca frumoasa, patru la numar si placerea de a merge pe munte e din ce in ce mai mare atunci cand vremea tine cu noi. O sa revenim in Piatra Craiului cu cea mica si cu siguranta o sa ajungem pe Piscul Baciului. Dar la vara atunci cand ziua e lunga si temperaturile mult mai placute.

Un weekend in Tara Barsei

A trecut ceva vreme de cand am petrecut acel weekend in Tara Barsei, pe lume a aparut micuta noastra Bianca, Happy a facut anul, iar acum e catel mare ( si parca i-a venit putin mintea in capsorul ei cel mic) si eu prin bunavointa sotiei am facut doua ture superbe in Fagaras si Bucegi.

As fi vrut sa merg la schi pe o vale din Bucegi in acel weekend, dar zapada a disparut la inceputul lui mai, iar Diana m-a rugat sa mai facem o ultima iesire pe munte pana o sa nasca. Zis si facut, locatia a fost satul Pestera ( aflat la 1200 de m altitudine pe culoarul Rucar Bran), un loc linistit in acea perioada, departe de nebunia de pe Valea Prahovei.

A fost un weekend perfect, cu o gazda simpatica, cu doua ture frumoase de bici la poalele Craiului si o lume de vis, asa cum o gasesti in satele de munte, uitate de turisti la mijlocul lui mai.

Happy si-a facut un prieten tare paros:

Turele de bici au fost scurte si oleaca pe fuga, aveam la dispoztie 3 ore in care trebuia sa parcurg un traseu de 40 de km cu peste 1000 de m diferenta de nivel. Cararile le stiam bine, dar acum totul era pustiu, iar muntii pareau parasiti, Am simtit o atmosfera tare apasatoare, iar furtuna care m-a prins in Saua Joaca a picat tare prost, pe drumul de carute care leaga satul Pestera de poiana La Table era acum un imens rau. Am iesit putin sifonat, cu un disc stramb si ceva vanatai urate pe picioare...

Imagini din satul Pestera:

Ce e mic, cu urechi imense si se ascunde prin iarba?

Burtica Dianei, ce amintiri

Scurte alergari dupa ploaie, trebuia sa omoram putin timpul:

O scurta plimbare prin Cheile Rasnoavei:

Diana nu avea stare si a venit cu o propunere greu de refuzat. Urma sa intre in luna a 9-a iar ea avea pofta de drumetii. In drum spre Bucuresti am oprit la cota 1400 din Sinaia, ne-am inghesuit putin in cabina veche, antica si de demult, pana la cota 2000 si am coborat pe Drumul de Vara pana la Sandel.

Rezultatul: luni doctorul mai avea putin si o pupa pe Diana, dupa ce a auzit ca a facut un traseu de doua ore pe un drum de munte.

Asa suntem noi, nu avem stare si luna urmatoare ( posibil la inceputul lui septembrie) o vom purta pe carari usoare, pe micuta Bianca. E un nou inceput, ceva mai greu acum ca nu avem experienta, dar o sa fie bine.

Carpul fara zapada, ce dor mi s-a facut de iarna. Am spus-o in mai multe postari, consider ca terenul Cota 2000- Cota 1400, cu cele 1000 de variante de coborare in afara partiei, e cel mai frumos loc de joaca pentru ski:

Caine turbo:

Asa cum va spuneam, ne vedem pe munte, acum suntem patru, dornici de a descoperi carari mai putin umblate: