Se afișează postările cu eticheta refugiul grind. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta refugiul grind. Afișați toate postările

duminică, 20 august 2017

Nordica

Probabil cel mai spectaculos traseu marcat din Romania e Creasta Craiului. Stiu ca avem multe zone frumoase, dar cand ajungi in creasta, parca incepe un film nou. Si e unul bun, fiecare pas facut de noi, e ca o secventa noua din acest film de actiune, intr-o regie perfecta si cu un scenariu bine stiut.
In Crai ca sa te simti bine, e OK sa ai o gasca mica. Sunt zone inguste, din punctul meu de vedere nu foarte periculoase, dar care cer multe momente moarte.
Si daca adunci 3 voinici si un catel cu urechi mari, atunci echipae fix asa cum trebuie. Invitatul nostru a fost Dan Samoila, cel care ne-a ajutat sa avem o nunta perfecta la pensiunea Cetatea Carului:

http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2015/07/pe-drumul-cel-bun-nunta-noastra.html

Am ales urcarea criminala ce pleaca din zona La Table pana in creasta, pentru ca am vrut sa o luam si pe Happy cu noi. Probabil ca ar fi urcat si pe La Lanturi, dar traseul e putin cam expus pentru un caine de talia ei. Pot sa zic ca s-a descurcat excelent pe traseu si au fost doar doua zone in care a trebuit sa o legam. Nordica e mai usoara ca Sudica si ma bucur ca nu am luat-o anul trecut, cand am facut traseul cu tatal meu. Acolo am fi avut ceva emotii cu happy, aveam nevoie de un ham ceva mai bun ca sa putem sa o trecem prin pasajele ceva mai dificile.

Incepe sa fie o traditie frumoasa si o sa revenim in fiecare an pentru creasta Craiului de Sfanta Marie. In 2018 sper sa urc cu tatal meu, stiu ca i-a parut rau anul trecut ca nu a facut si Nordica. Urcarea o sa fie pe La Lanturi, sau poate o sa-i arat Braul de Mijloc. Si acela e o bijuteria a Craiului.























miercuri, 25 decembrie 2013

Ultimul Crai


A inceput sezonul de ski, dar gandul inca imi zboara la acele zile frumoase de toamna tarzie si la ultima iesire cu Bianca in Piatra Craiului. Dupa MPC nu aveam de ce sa stam in pensiune, am plecat la zece si ceva in traseu spre creasta Craiului. Planul nostru era unul indraznet si ne bazam pe o prognoza frumoasa cu mult soare... Dar muntele e putin mai altfel atunci cand te astepti mai putin, astfel acel soare care ne-a incantat de dimineata s-a strecurat printre nori, iar in urma lui a lasat o atmosfera mohorata de toamna si cam rece in zonele inalte. Pentru noi a fost clar in acea zi de 3 noimebrie: Bianca nu o sa ajunga pentru prima data in creasta Craiului...
Sa ajungi in creasta principala din satul Pestera e ceva foarte usor, pot sa zic ca acest traseu merge facut si vara la o singura zi cu plecare din Bucuresti, dar cu un copi micl atunci cand vremea nu e cea potrivita, devine o sarcina ceva mai dificila. Noi ne-am oprit la 1900 de m altitudine, la doi pasi de Varful la Om, dar nu avem de ce sa regretam. Sanatatea ei e mult mai importanta iar Piatra Craiului o sa ramana acolo si peste multi ani :).

Dar cea mica s-a simtit bine si ne-a rasplatit efortul de a o duce acolo unde ii place cel mai mult cu un zambet sincer. Sper sa va comvinga si pe voi, pe noi ne-a incantat.

Aceeasi tura am facut-o acum doi ani, atunci eram doi si parca lipsea ceva :  http://dumitrelmarius.blogspot.ro/2011/06/piscul-baciului.html

Acum suntem o gasca frumoasa, patru la numar si placerea de a merge pe munte e din ce in ce mai mare atunci cand vremea tine cu noi. O sa revenim in Piatra Craiului cu cea mica si cu siguranta o sa ajungem pe Piscul Baciului. Dar la vara atunci cand ziua e lunga si temperaturile mult mai placute.























duminică, 7 decembrie 2008

Piscul Baciului cu Diana si Dragos




Ne doream mult sa facem o tura de o zi iarna in Piatra Craiuliu. Stiam ca e putina zapada asa ca planul trebuia sa fie maret: lasat masina la bariera de langa Prapastii, urcat pe langa refugiul Grind pana in creasta si de acolo pana la Ascutit. De acolo jos la Curmatura si noaptea plan de balaurit pe drumul forestier ce duce prin Prapastii. Asa am vrut dar nu ne-a iesit :).
Diana s-a bucurat "nespus de mult" cand am coborat din pat la o ora decenta : 4 20 dimineata sau noaptea, la cat de adormiti eram nu ne-am dat seama. La 5 si 10 eram la Favorit, de unde l-am pescuit pe Dragos si de acolo spre Zarnesti. Fara pauza de susu am fugarit masina pana la bariera de langa limita parcului national si de acolo spre fosta zona La Table prin Cheile Pisicii.


In zona Grindului padurea plangea, fara mila s-a defrisat tot


Pauza de masa scurta la Refugiul Grind care arata bine cum intri, ai soba si am gasit si niste lemne uscate puse pentru turisti.


Omat cam zero, doar pe vacelul mare care e o zapada tare, acolo culmea nu ne-am pus coltarii dar l-am rugat pe Dragos sa ne faca urme cu bocancii lui de iarna. Pentru Diana a fost prima expeirenta cu pioletul, si s-a descurcat ok.



Creasta nu ne-a intampinat asa cum am fi vrut, vizibilitate mica si sus o placa mare de zapada inghetata care ne-a calmat dorinta de a face creasta nordica din Varful la Om pana la Ascutit. Era 13 30 si ziua era prea scurta ca sa coboram din creasta noaptea la frontala.


Vantul sufla puternic, Diana a fost culcata la pamant si hotararea a fost clara, ne intoarcem pe unde am urcat.

La coborare a fost ceva mai greu, zapada a inghetat si zonele expuse ne-au pus mari probleme. Am folosit cat am putut pioletii, Diana s-a speriat putin dar intr-un final fericit am ajuns cu bine la refugiul din vale. Sfat, folositi creasta: Coltii Gainii, e expusa la soare, are putina zapada si riscul de avalanse e minim. Pe noi ne-a mancat sa coboram pe drumul de vara si rau am facut.


Noaptea ne-a prins in Prapastiile Zarnestilor, acolo era o gasca de salvamontisti din Zarnesti care faceau catarari pe traseele amenajate din chei ( noi ne uitam si iar ne uitam, ca de facut ceva acolo ni se pare cam imposibil, traseele mi se par de la dificiltate mare in sus).
La intoarcere 2 L de cola si multi km papati cu Sandarica.