duminică, 12 februarie 2012

Pe drumul cel bun

E un pas mare pe care l-am inceput pe un drum bine stiut de multi prieteni. L-am facut in doi pentru ca meritam un viitor impreuna si un destin comun. Vineri 10 februarie am dat startul la un nou capitol din viata noastra, speram sa fie si cel mai frumos. Diana Dumitrel e noua mea sotie si sunt fericit ca si ea m-a ales pe mine.

Ne leaga multe amintiri, dar cele mai frumoase le-am trait pe munte. Nici nu stiu cu ce sa incep, cu prima noastra aventura spre Moldoveaunu cu catelusa Elodia pe care am carat-o in rucsac, sau concediile petrecute in Retezat, Parang sau Apuseni. Sau prima noastra vale de abrupt pe care am coborat-o pe schiuri. A fost un Malin superb cu multi prieteni si cu o zapada perfecta la jumatatea lui mai.

Ma bucur ca mi-a inteles pasiunea de a merge pe munte si de a evada din oras in fiecare weekend, suntem amandoi constanteni care am descoperit ca muntele o sa fie prima si ultima noastrea dragoste. Acum suntem trei, Happy e catelusa care ne insoteste din ce in ce mai des in drumetii, iar la inceputul lui iulie o sa asteptam si un bebel, care o sa umple golul ramas in relatia noastra. Speram sa fie bine si sa fim sanatosi, avem nevoie si de ajutorul vostru, va cerem sa fiti aproape de noi si sa ne insotiti pe munte atunci cand o sa aveti ocazia.


Lacul Podul Giurgiului, creasta Fagarasului:
Prin Ceahlau cu o gasca mare de constanteni:
Lacul Bucura si Happy:

La schi in bulgarime cu o gasca mare de prieteni:
Valea Alba pe doage:
Spre Negoiu la inceput de iunie:

Bici bici prin Dobrogea:
La schi de tura in Ciucas:

Calatori pe creasta Craiului:

Schi in Austria pe cel mai intalt ghetar din tara valsului:

Valea Seaca dintre Clai de ziua mea:

Prima zi de iarna in Fagaras:

Si ultima poza, poate cea mai importanta facuta pe Varful Moldoveanu. Eram singuri si cel mai inalt varf ne-a apartinut:

vineri, 3 februarie 2012

Schi de tura in Ciucas

Daca vrei schi de tura trebuie sa te gandesti la Ciucas. E o "bijuterie" de munte, iarna ofera calatorului niste peisaje COLOSALE, iar pe o vreme frumoasa acesta poate vedea o tara intreaga. A fost o zi rece de sfarsit de ianuarie, cu un soare generos si cu un munte plin de zapada. Am trecut prin toate tipurile de omat, am dat de zapada pufoasa - pulvar cum i se zice in popor :), crusta si scoici imense la coborare, am ocolit niste placi de vant dubioase, dar cel mai important: am gasit IARNA pe munte.
Traseul: Valea Berii-Cabana Ciucas-Creasta Zaganu-Valcelul lui Horatiu-Valea Berii.

Tovarasi de drum mi-au fost Dragos si Mateo, am facut o echipa magica de trei constanteni porniti rau sa curcereasca un munte umblat mult vara si "parca parasit" pe in toiul iernii.
Iarna asa cum o stiu pe munte. Copaci incarcati cu omat, un cer albastru si o zapada incredibil de pufoasa in padure:
O zona ceva mai..."dubioasa". Am trecut cu bine peste niste placi de vant si am iesit in creasta Gropsoare:
Varful Gropsoare:
Pentru "cunoscatori"- Valcelul lui Horatiu:
'
Coborarea a fost un chin pe niste scoici imense si pe o crusta inselatoare care ne-au urmarit fara mila pana la limita padurii. Pe valcel a fost ceva mai bune, am gasit acolo zapada indesata, usor de schiat pana in Valea Berii.
Sfarsit de zi. Inghetam putin pe langa masina pana strangem echipamentul si fuga spre Bucuresti. A fost o zi superba pe munte, cu MULTA zapada.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Poiana Brasov

Mi-a placut in Poiana, de ce sa nu recunosc. Pentru prima data am lasat 85 de lei intr-o statiune si pot sa spun ca nu am regretat banii pe care i-am dat pentru un domeniu schiabil din Romania ( cred ca e primul si singurul).

Drumul Rosu si Lupului de jos erau batute, restul au fost lasate asa cum a vrut mama natura. Dar a iesit bine, telescaunul nou de sase locuri a mers la foc automat, coada era de maxim...2 secunde si doagele mele nu au suferit nicio rana. Am schiat pe margine in tocatura, pe mijloc erau ceva pietre, dar cu ceva grija se putea face o coborare de sus de la gondola pana jos in statiune fara nicio problema . Am prins pe Ruia ceva viraje intr-un pulvar bun, iar neagra de jos ( Lupului cu telescaunul de patru locuri) a fost batuta ca in Valea Dorului.
Daca nu or sa foloseasca zapada artificiala nu recomand Poiana pentru weekend-ul urmator.
Am dat 85 de lei pe un skipass de 4 ore si nu am avut senzatia ca am aruncat cu banii pe fereastra.

Concluzia: Lupului, Subteleferic si Ruia au fost un deliciu.

Dar am un gust amar. Stiu ca nu folosesc zapada artificiala si partile se prezinta JALNIC dupa 4 zile de la marea ninsoare ( nu a fost asa mare, parca au picat 30-35 de cm care ne-au dat ceva sperante). Informatia am gasit-o pe net, pacat ca nu sunt intentii bune si din partea administratorilor de partii din Poiana Brasov. Fara zapada artificiala investitia de 30 de milioane de oiro o sa se duca pe apa budei.