Au fost doua vai pe 17 aprilie,cu o gasca mare cat sa intre pe o vale intreagea si cu o vreme excelenta de primavara. Vorbim de cea mai faina iesire pe care am facut-o anul aceste pe doage si de o zapada pe care nu pot sa o compar nici cu cel mai rece pulvar. Recunosc: imi place firnul, acea zapada stabila ce iti ofera sansa sa schiezi si pante ceva mai abrupte, fara sa te expui riscului de avalansa si caldura pe care poti sa o ai doar intr-o zi de primavara..
Am ramas placut surprins sa gasesc vaile foarte late, cu un omat foarte curaa, doar in partea inferioara erau ceva pietre pe Alba, dar nimic de speriat.
Iar Sorelul mi-a facut o surpriza placuta: pentru prima data a schiat o vale de abrupt mai serioasa, V. Alba cu intrare din platou. Nu e usor, canionul de sus are zone cu 40 de grade constant si ma bucur ca s-a descurcat excelent de la primul pana la ultimul viraj.
Eu am coborat V. Malinului pana in ultimul canion, l-am urcat la loc si am continuat spre Alba. Cei mai multi au preferat sa se opreasca la intersectia cu Brana Mare a Costilei, dar omatul era atat de bun ca cerea mai multe viraje.
Alba mi-a oferit o surpriza placuta: canionul de sus era foarte lat, iar de data aceasta virajele au curs natural, fara acea topaiala fortata din stanca in stanca.
Ce sa mai, totul a mers ca la carte, as fi vrut sa stau mai mult la saritoarea Carnului si sa ma bucur de soare, dar...lumea a uitat de acest loc de belvere si a preferat sa faca pauza jos, in poiana din La Verdeata.
Totul a mers ca uns! Ca o concluzie: am coborat pe cel mai bun omat de cand schiez pe vai, in cel mai prost sezon de ski.
Ramane un an al contrastelor, dar totul e bine cand se termina cu bine, iar 17 aprilie a fost EXCELENT!
Filmuletul lui Fane:
