Crusta, omat bun si multa voie buna in Ciucas

Sezonul de ski de tura a inceput cu intarziere pentru mine, cu o gasca mare in Ciucas. Vedeta zilei a fost iar Lula, cainele nostru din curte care iubeste drumetiile pe munte. Placerea ei de a merge prin omat puteti sa o vedeti in seria de poze pe care am pus-o mai jos.

Omatul a fost asa si asa, am ratat perioada pulvarului, dar am avut cam tot ce poate sa ne ofere muntele: crusta imposibil de schiat in partea superioara, pulvar indesat si pulvar umed in padure si multe viraje in zapada buna la sub 1500 de m.
Din pacate in creasta nu e pic de zapada, a fost viscol crunt in Ciucas si tot omatul bun a fost spulberat in padure.

Eu zic ca a iesit bine si am castigat o noua zi frumoasa pe munte.

Mai jos gasiti povestea lui Cristi. Lectura placuta:

Peisaje de vis si zapada buna pe vaile inferioare. Speriati de traficul post-sarbatori am mers in Ciucas in cautarea unor vai de off din repertoriul lui Dumitrel Marius. Plecare din sosea pe Culmea Bratocea cu obiectivul final o vale nordica de pe la jumatea culmii. 

Pe drum insa Marius n-a rezistat la valea de sub releu, aia larga imediat de cum incepi sa urci, incarcata de zapada precum se vede. Eu, doritor de vai mai salbatice am insistat sa nu ne oprim dar daca l-am vazut pe Marius scotand focile de pe schiuri n-am rezistat si am facut asemenea. Am dat-o repede la vale si a meritat. Zapada moale atat cat trebuie, nici prea mult nici prea putin, ca ouale fierte bine. A venit dupa noi si Catalin, prietenul lui Marius, ceilalti au mers inainte spre valea promisa. Dupa coborare am pornit in urmarirea lor, i-am ajuns deasupra vaii. 

Valea nordica era insa mult prea dezgolita in partea superioara si ne-am retras pe o alta vale recomandata de Marius, spre sud. Acolo am dat de o crusta moale si groasa care nu tinea, ne afundam in zapada. Asta doar in partea superioara, pentru ca ceva mai jos, la padure, am dat de zapada moale si buna, tinea bine sub talpi. Padure de fag, destul de rara, o adevarata placere, cautam linii alegand locurile mai inguste. 

La un moment dat m-am trezit singur pe vale, m-am oprit ca mi-a scapat un bat, atat cat sa-l aud pe Marius strigand de sus la mine. Ratasem iesirea pe curba de nivel in valea larga de la plecare. Sincer, nu-mi venea sa ma intorc dar a venit Marius si am cazut de acord sa urcam, nu stiam ce urma la vale. Am ajuns repede in valea larga si am mai dat-o de doua ori, inclusiv partea prin padure care ne-a adus o noua provocare pe viitor. Vrem sa ne intoarcem s-o facem pana in sosea, undeva aproape de valea Berii. 

Una peste alta, schiat pe unde s-a putut mai bine. A fost zapada mai buna la padure, ne-am conformat ... :)

Drumetie cu Sorelul si cu dulaii prin Bucegi

Mai mult ca sigur o sa fie ultima postare din 2016 si cu aceasta ocazie va urez sarbatori fericite si un nou an bun!
Pentru mine 2016 a fost unul asa cum trebuie, cu enorm de multa munca la corporatie, dar cu ture foarte faine pe munte.
Iesirea de acum o luna cu Sorelul a fost una clasica de drumetie in noiembrie, atunci cand turele de bicicleta nu prea mai merg, dar nici de ski nu e pe munte. A fost perfect, cainii s-au bucurat de o iesire in natura, iar noi de peisaje extraordinare, Vremea a fost incredibila, desi erau temperaturi negative mergea de bronz.
 Iar valea Tiganesti e superba si inca salbatica. Cu putin noroc si la firn de mai poate sa o schiez si Hornurile Tiganesti pe omat prietenos.
La multi ani 2017 si sa auzim doar de bine!

Un weekend in Poiana

Poiana Brasov arata excelent in acest sezon, administratorii au pus osul la treaba si au reusit sa ne ofere doua partii perfect "funcitionlae" de la 1799 de, m pana jos la 1000 de m.

Sulinar si Drumul Rosu au aproape 800 de m diferenta de nivel daca urcam cu cabina mare si avem inca doua variante: Lupului pana la scaunul de la 1350 de m si o varianta tare faina ce evita marele zid. Nu am stat sa fac un calcul, dar pe hartie si in realitate lucrurile arata bine pentru un inceput de sezon fara zapada de la mama natura.

E multa aglomeratie, dar nu stai la cozi la instalatii, iar partiile nu au pietre si sunt bine batute. Cu alte cuvinte, daca vrei sa-ti faci damblaua si sa schiezi in mod industrial, in Poiana poti sa o faci asa cum trebuie.

Dar e zapada dura, asa e omatul artificial si trebuie retinut un ski de partie face diferenta. Noi am fost cu doagele de tura si ...a fost cam greu la vale.K2 Annex-urile mele de 98 de mm derapau cam mult, o sezantie pe care am uitat-o de cand am trecut Kastlex MX 78.

Sambata seara am urcat cu Nae si cu Tudor, baietelul lui de 11 ani pana la cabana Postavaru. Eu am urcat pana pe varf pe un vant de peste 80 de km/h care la rafala cred ca atingea si suta. Dar la vale a fost tare fain, am trecut dupa ratrack iar omatul se prezenta excelent. De la Cabana  Postavaru pana jos am facut 5 minute. Cam putin, dar senzatia a fost EXCELENTA.

A fost un weekend fain, petrecut cu familia la munte. Asteptam zapezile mari, pentru ca...mi s-a cam luat de partie :).