Sezonul de ski de tura a inceput cu intarziere pentru mine, cu o gasca mare in Ciucas. Vedeta zilei a fost iar Lula, cainele nostru din curte care iubeste drumetiile pe munte. Placerea ei de a merge prin omat puteti sa o vedeti in seria de poze pe care am pus-o mai jos.
Omatul a fost asa si asa, am ratat perioada pulvarului, dar am avut cam tot ce poate sa ne ofere muntele: crusta imposibil de schiat in partea superioara, pulvar indesat si pulvar umed in padure si multe viraje in zapada buna la sub 1500 de m.
Din pacate in creasta nu e pic de zapada, a fost viscol crunt in Ciucas si tot omatul bun a fost spulberat in padure.
Eu zic ca a iesit bine si am castigat o noua zi frumoasa pe munte.
Mai jos gasiti povestea lui Cristi. Lectura placuta:
Peisaje de vis si zapada buna pe vaile inferioare. Speriati
de traficul post-sarbatori am mers in Ciucas in cautarea unor vai de off din
repertoriul lui Dumitrel Marius. Plecare din sosea pe Culmea Bratocea cu
obiectivul final o vale nordica de pe la jumatea culmii.
Pe drum insa Marius n-a rezistat la valea de sub releu, aia
larga imediat de cum incepi sa urci, incarcata de zapada precum se vede. Eu,
doritor de vai mai salbatice am insistat sa nu ne oprim dar daca l-am vazut pe
Marius scotand focile de pe schiuri n-am rezistat si am facut asemenea. Am
dat-o repede la vale si a meritat. Zapada moale atat cat trebuie, nici prea
mult nici prea putin, ca ouale fierte bine. A venit dupa noi si Catalin,
prietenul lui Marius, ceilalti au mers inainte spre valea promisa. Dupa
coborare am pornit in urmarirea lor, i-am ajuns deasupra vaii.
Valea nordica era insa mult prea dezgolita in partea
superioara si ne-am retras pe o alta vale recomandata de Marius, spre sud.
Acolo am dat de o crusta moale si groasa care nu tinea, ne afundam in zapada.
Asta doar in partea superioara, pentru ca ceva mai jos, la padure, am dat de
zapada moale si buna, tinea bine sub talpi. Padure de fag, destul de rara, o
adevarata placere, cautam linii alegand locurile mai inguste.
La un moment dat m-am trezit singur pe vale, m-am oprit ca
mi-a scapat un bat, atat cat sa-l aud pe Marius strigand de sus la mine.
Ratasem iesirea pe curba de nivel in valea larga de la plecare. Sincer, nu-mi
venea sa ma intorc dar a venit Marius si am cazut de acord sa urcam, nu stiam
ce urma la vale. Am ajuns repede in valea larga si am mai dat-o de doua ori,
inclusiv partea prin padure care ne-a adus o noua provocare pe viitor. Vrem sa
ne intoarcem s-o facem pana in sosea, undeva aproape de valea Berii.
Una peste alta, schiat pe unde s-a putut mai bine. A fost
zapada mai buna la padure, ne-am conformat ... :)
