Cu schiurile prin Ciucas

Am scris acu doua luni si o spun si acum: imi place mult Ciucasul! Si inca ceva: iubesc Ciucasul iarna!
Vineri il sun pe Dragos, punem totul la cale si sambata plecam, cam tarziu spre Muntele Rosu. Punem lanturile, urcam la cabana, ne echipam si pornim la drum. Toate bune si frumoase dar...a inceput vijelia. Urcam putin, ne luptam oleaca cu vantul si ne retragem, azi nu suntem greuceni dornici de experiente sadice ( afara erau -15 grade si un vant turbat ne mangia "prietenos" obrajii). O lalaim, stam la povesti, mancam, dar timpul trece si noi vrem sa facem miscare in Ciucas. Planul B: hai pe Bratocea, ca acolo e ceva padure!
Zis si facut, lasam masina in pasul Bratocea si pornim la 12 si ceva spre culmea frumoasa ce duce spre Varful Ciucas.




Prima surpriza: zapada era peste tot, copacii erau incarcati, batul de schi intra pana la fund si o mare de pernite mici si pufoase imbraca intrega natura.

Imi plac pantalonii lui Dragos, sunt rosii si il prind bine:

Iarna ca in povesti:



Dragos a fost eroul nostru, el a muncit din greu ca sa avem urme, Diana era calare pe schiurile mele de tura, iar eu... pe rachete de zapada si in clapari de tura.

Aici nu e de gluma, era tarziu, aveam mai putin de doua ore de lumnia, trebuia sa trecem doua valcele cu multa zapada iar vizibilitatea nu era foarte buna. Ajungem la concluzia ca e bine sa ne oprim, sa punem schiurile la vale si sa ne pregatim de coborare:

O crusta nasoala ne-a dat mari batai de cap ( ne-am trezit de ceva ori cu funduletul in zapada )dar chinul nu a tinut mult, in padure ne-am bucurat de pulvar, foarte mult pulvar, o minunatie:

O frantura din creasta Zaganului:


Putina balaureala cu schiurile prin padure si ajugem la masini:

A fost frumos, am simtit ca a venit iarna la munte dar trebuie sa renunt la rachetele de zapada, fara sa exagerez: sunt niste porcarii.
Am adaugat si ceva poze de la Dragos: