Spre Cazacu

Sambata pe un ger de minus doisprezece grade am profitat de vremea frumoasa care s-a anuntat la munte, am facut cateva coborari pe partia Cazacu si am incheiat ziua cu o mica drumetie pe creasta Baiului (cu schiurile de tura). Parchez masina, ne echipam in graba, strangem claparii ( la mine a fost circ mare, din cauza frigului , claparii mei flexosi nu au vrut sa se inchida si m-am luptat mai bine de zece minute sa inchid o amarata de clapa) si ne-am impartim: Anne, colega de la munca a luat un skipass de o zi si a reusit 20 de coborari, Mihai ( si el tot coleg la corporatie) s-a dus la teleschiul de pe Sorica, iar Adi a schiat cu mine pe Cazacu pana la ora 11. Partia a fost buna spre foarte buna, cu ceva portiuni cu gheata, dar s-a vazut ca s-a depus un minim de efort pentru noi, cei care dam bani grei pentru a avea conditii acceptabile de schi ( de Romania, nu compar cu alte tari ca acolo e muuullltttt mai bine si preturi muuuullltttt mai mici).

Cazacu la inceputul zilei:

Gata, ajunge... in statiune e nebunie, a inceput vacanta copiilor si e macel mare, iar partia Cazacu mai mult ca sigur o sa ajunga un imens ghetus. Mancam ceva, urcam comod si la caldurica cu gondola ( ca mi-a fost lene sa merg 2 km pe partie calare pe foci) si incep traseul spre Baiul Mare (tinta zilei). Adi nu avea schiuri de tura, pentru el Baiul Mare parea foarte indepartat in lupta lui continua cu zapada afanata, asa ca planul s-a schimbat iar drumul s-a oprit pe Varful Cazacu. Ne-am intalnit cu multa lume pe schiurile de tura...si incepatori, si ceva mai rapizi, dar toti am plecat din nebunia de jos ca sa gasim putina liniste pe creasta Baiului. Si cred ca era:

Atmosfera rece de iarna:

Varful Cazacu:

Plaiuri frumoase:

Bucegii sunt impunatori, se vad toate vaile frumoase care strabat masivele Costila, Caraiman si Morar si ne duc cu gandul la schiul de primavara ( pe vai in luna mai cand se aseaza zapada):

Imi pare rau ca nu am incadrat bine si nu am asezat crucea de pe Vf Cazacu in primul plan si in spate crucea de pe Caraiman ( releul de pe Costila nu are cine stie ce farmec):

Am avut noroc si am prins o zi superba. Si ce iarna era sus la munte:

Ne intalnim cu Tibi care a urcat dupa noi. Adi coboara spre gondola, iar Tibi imi arata o fata nordica unde am legat patru ...maxim cinci viraje. Cam scurt, dar ne-a placut mult si am simtit zapada buna si pufoasa sub talpa schiurilor.

Urmeaza Bansko, ne ducem la schi de masa, schi industrial sau cum vreti sa-i spuneti. Eu o sa-i spun simplu: schi.

Brasov

Avem cateva orase care merita vizitate timp de o zi intreaga ( sau mai multe, de ce nu), iar Brasovul parca arata din ce in ce mai bine. Sau l-am prins noi intr-o zi alba de iarna si ne-a surpins? Dar KRONSTADT, asa cum l-au numit sasii, se poate lauda cu un centru istoric, cu Piata Sfatului ( care nu poate fi comparata cu Piata Victoriei...Unirii sau alte intersectii pline de masini si de noxe), cu un primar care mai face cate ceva pentru oras si cu niste cetateni mai rasariti, care vor sa se mandreasca cu un frumos. Poate exagerez dar Brasovul arata acum a oras european.

La Azuga e cald si bine

Azi Azuga cu Diana si Mihai de la corporatie.

Sa incepem cu turismul de doi bani pe care l-am intalnit la Azuga. Au scos cartela de 4 ore, 80 de lei ca nu se merita. Ca sa fie si mai frumos au scos abonamentul de 140 de lei, ca nu se merita (nu intentionam sa-l iau, dar nu se merita, asa au zis tanti si nenea care vindeau cartele). Nu vor sa lase abonamente pentru ca scot mai multi bani daca toti turistii or sa cumpare ( cu zambetul pe buze ca asa se merita) puncte peste puncte.

5 coborari 80 de lei, 10 coborari 150, porno pret.

Conditiile: de dimineata patinoar pe Sorica, fara un schi de partie cu un cant bun iesea cam nasol ( si asa a fost pentru mine, am derapat artistic pe orice panta care trecea de 10 grade). Dupa ora 11 s-a incalzit si zapada a ajuns moale, mi-a adus aminte de Valea Dorului dupa ora 12. Omatul mi-a placut, s-au format si damburi mici, nimic de speriat. Pe Sorica nu au fost probleme, s-a putut schia ca pe vremuri :).

Pe Cazacu asa si asa. Intrarea a fost o mare provocare, aveam doua variante: sa caram schiurile pe curba de nivel de 500 de m sau sa urcam varful din dreapta si sa coboram cu schiurile in brate pana la intrarea clasica (noi am optat pentru a doua varianta).

Ceva mai jos mi s-a parut decent pe culoare, am intalnit zone cu pietre mari si limbi de zapada aproape excelente. Cazacu e o partie foarte frumoasa, din pacate are un strat impresionant de pietre care au un singur rol: de a sparge schiul la primul contact mai serios cu acestea ( am patit-o acum 4 ani, nu e de joaca).

Marea problema: asa cum arata litoralul nostru vara, la inceputul lui august asa a fost si Azuga azi. Un val de oameni concentrat puternic pe o singura partie de 2000 de m a iesit la schi ( Sorica e singura partie de pe Valea Prahovei cu o lungime decenta care se bucura de zapada artificiala).

Din pacate valul acesta era format din enorm de multi pafaristi. Azuga are doua partii rosii, nu sunt foarte grele dar nici usoare ( as zice ca sunt rosii ca la carte). Si nu sunt pentru incepatori, pentru cei care nu stapanesc plugul sau pentru placarii care fac frunza de unde incepe partia pana jos!!! Din pacate cam toti erau inconstienti, goneau ca tembelii pe o partie plina. Toti fugareau schiurile si placile ca Huidu in Austria!!! Si asa faceau si "meseriasi" si super incepatorii, toti cautau viteza la maxim.

Un gust amar mi-a ramas si cand stomacul mi-a cerut mancare: un sandwich si doua ceaiuri 16 lei, mama lor de nehaliti.

Pacat de Azuga, cand eram in facultate era o statiune ieftina, cu partii frumoase, cu schiori buni de la care puteai sa furi meserie si cu multa zapada. Atunci ningea iarna, ce vremuri frumoase...