O zi in Bucegi

A fost o tura pe fuga intr-o zi frumoasa de sfarsit de Iulie, alaturi de o familie indragostita de munte si care s-a terminat cu o mica alergare montana cu Happy, pe frumoasele carari din Bucegi. Simt ca pentru urmatoarele doua ore o sa fac parte din aceasta familie, e o sezantie deosebita si ma bucur ca pot sa fiu alaturi de ei.

In primult rand trebuie sa-i multumesc lui Fane, care a venit cu o idee splendida de a face impreuna cu sotia si fetele lui, traseul pitoresc ce pleaca de la Piatra Arsa si coboara usor pana aproape de hotelul Pestera. E o carare simpla care ofera multe perspective deosebite asupra vailor Ialomita, Doamnei si Sugarilor.

Am ajuns cu masina pana aproape de Piatra Arsa pe drumul asfaltat fara niciun motiv pana in inima Bucegilor.

Fetele erau pline de energie, iar cea mai mica, la 4 ani ,era prima alaturi de Happy. Asa o sa facem si cu Bianca, de mica vrem sa o ducem pe munte, ca sa nu-si traiasca copilaria printre betoanele Bucurestiului.

Ne despartim langa cabina Pestera, noi avand ca prim obiectiv: Varful Omu prin Valea Ialomitei:

Pentru Happy aici e un colt de rai, are cu ce sa se joace: vaci, oi, caini ciobanesti si magarusi. Cu toti socializeaza, cu sau fara voia lor:

Seceta a schimbat peisajul, cascada cea mare de pe Valea Ialomitei lipsea cu desavarsire:

Acceleram putin si imi aduc aminte de experienta de acum un an de la Marathon 7500. Nu vreau sa slabesc ritmul si imi propun sa scot un timp bun pana la Varful Omu. Moralul e bun, incerc sa alerg pe portiunile de plat si simt ca particip de unul singur, pe aceleasi carari care au fost "invadate" de sute de participanti acum doua saptamani, la cel mai frumos concurs organizat pe munte. Ma intrec cu adversari "nascociti de imaginatia mea" si simt ca azi pot sa scot un timp excelent. Repet, Marathon 7500 mi se pare cel mai frumos marathon montan, are ceva special greu de povestit intr-o singura postare.

Mecetul Turcesc:

La Omu era agitatie mare, noi eram pe fuga, trebuia sa prindem trenul de 15. De la Pestera a inceput mica noastra alergare, am reusit un timp bun, o ora si cincisprezece minute, cu tot cu poze, un timp mai bun cu cinci minute ca acum un an, la marathon 7500.

Valea Gaura:

Mancam ceva din traista si incepem alergarea pe Valea Cerbului. Aici s-a rupt filmul pentru Happy, aproape de limita padurii temperatura a sarit bine de 35 de grade, iar dulaului i s-a facut rau. Eu goneam la vale, tare incantat de cararea perfect "alergabila" ce pleaca din Poiana Costilei si strabate Plaiul Munticelului, iar Happy suferea in tacere la un metru in spatele meu. Mi-am dat seama tarziu ca ceva nu e OK cu Happy,aceasta fiind supraincalzita, si am varsat toata apa pe care o aveam pe ea fara niciun rezultat. Am invatat o lectie: pe canicula o sa am grija sa nu mai chinui cainele, au alt organism si trebuie sa-i intelegem.

Valea Cerbului:

In martie Tomcat a schiat valcelul din dreapta. A ales o linie perfecta, jos palaria pentru constantean: