vineri, 21 decembrie 2012

Ski pe Culmea Urechea



Sa prinzi omat bun la ski de tura e ceva rar, dar sambata norocul a fost de partea noastra in Muntii Baiului si pentru prima data am avut o zapada perfecta in frumoasa padurea de pe Culmea Urechea. Tovaras de drumetie mi-a fost Horatiu, cu care am "focarit" la deal pe partia Cazacu pentru o coborare greu de uitat, in pulvar neatins. Zau ca nu aveam idee de ce administratorii nu-i lasa pe turisti sa coboare pe Cazacu, dar pentru prima data am prins aceasta partie cu un pulvar care cerea sa fie tocat.
Cu aceasta ocazie am testat si setupul Dynafit, cu legaturi Speed, doage Dynafit si clapari ... tot Dynafit. A fost o combinatie care s-a dovet excelenta in conditii de zapada mare si panta de partie neagrea.  Pot sa spun ca pentru prima data am simtit ca tura la deal a fost o placere, fata de batrenele Karma de 6.4 kg, pline cu insertii  de titanium  si cu legaturi de tura-freeride Duke, urcatul pe piei mi s-a parut usor.  
Stiu ca e un efort financiar mai mare, dar daca vrei sa faci schi de tura cea mai buna solutie mi se pare Dynafit. Nu vad pe piata nimic asemanator, iar Duke-ul cred ca o sa zaca mult si bine de acum in colo in debaraua cu doage. Iar la vale Dynafitul nu face minuni, dar e o legatura foarte buna care iti da un feedback excelent. 





Dupa am urcat pe piei pe Sorica si.....SURPRIZA: pietre la greu. E ciudat rau, sambata in Azuga am schiat prin padurea de pe Culmea urechea si aveam peste un metru de zapada, dar pe Sorica parca administratorii au batut partia cu pietre ( si toata saptamana a nins de sus cu pietre), tunurile "au scuipat" la jet continuu pietre si pamant, iar schiorii care au alunecat pe acest derdelus sunti pusi pe modul turbo-sinucigas. Nimic nou aici, "riderii" de la noi, la fel ca soferii de DN-uri, sunt sub orice critica fata de orice tara cat de cat civilizata ( inclusiv Bulgaria).
Ramane o AXIOMA demonstrata in fiecare sezon de iarna:

"In Azuga sunt pietre" ( desi in padure ai peste un metru de omat) pot fi si cinspe mii de centimtrii de zapada, ca sigur or sa fie pietre la discretie ( valabil si pentru Poiana). Ce sa mai, administratorii din Azuga sunt mari artisti in a umple partiile cu pietre, ca sa justifice ski pass-ul de 135 de lei.








Pe varful Urechea incepuse vijelia. Ne-am  echipat repede pentru coborare si am dat cateva viraje ciudate printr-o combiantie clasica de scoici-placi de vant si crusta. Nimic nou pana aici, asa e zapada pe la noi, dar ce a urmat prin padure nu pot sa va descriu in cuvinte. 
Cam asa a fost: zapada pufoasa pana la brau si o padure rara, o panta de maxim 25 de grade si un omat pufos si rece care ne ajungea pana la brau.







Si pulvar la discretie mai jos. Virajele au curs frumos:





A fost o zi de schi excelenta, cu peste 1700 de m diferenta de nivel urcati si coborati, 19 km de urcat pe piei si dat la vale si cu o zapada excelenta.

3 comentarii:

  1. Postarea aceasta e pledoarie pentru schiul de tura. Imi doresc din ce in ce mai mult sa il incerc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos se vad muntii in pozele astea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Un peisaj incredibil de frumos! Avem o tara extrem de frumoasa!

    RăspundețiȘtergere