Ski pe plaiuri mioritice

In weekend am combinat schiul pe partie cu cea mica, cu schiul de tura pe dealurile din Moeciu de Sus si din Moeciu de jos.
Dimineata si seara am mers singur la tura, iar in timpul zilei am fost "instructor" pentru fetita noastra in complexul Cheile Gradistei Fundata si pe partia Zanoaga din Bran.
Legat de ski de tura......am gasit pulvar. Nu stiu cum de s-a pastrat, pentru ca temperaturile au fost pozitive in ziua de sambata, dar orientarea nordica, ferita de soare mi-au adus un zambet mare de tot pe fata.
Iar cea mica incepe sa schieze din ce in ce mai ok. Hai ca suntem pe drumul cel bun, parca ceva se leaga, nu?
Primul ski de tura a inceput la 16:30. Nu mai era multa lumina, dar a fost suficient pentru o coborare pana in spatele pensiunii pe o pantala fel de inclinata ca  fata mare a carpului si de doua ori mai lunga.
Si la dus si la intoarcere am mers pe ruta Magurele-Chitila-Targovieste-Stoienesti-Dragoslave-Rucar-Moeciu de Jos. Zero trafic, drumuri decente, cu un forestier foarte bun de 5 km intre Stoienesti si Dragoslave si 3 ore 30 de minnute de condus cu tot cu pauze. E o mare recomandare, pe Valea Prahovei as fi facut minim 5 ore si as fi turbat de nervi intre Predeal si Busteni.

Ce sa mai, a fost un weekend PERFECT :).

 

A doua zi la 6:40 eram gata de ski de tura in Moeciu de Sus. Tura urmeste putin bucla 3 de la concursul de alergare montana EchoMarathon. Punctul maxim a fost La Bisericuta, iar coborarile au fost in pulvar.

Ski cu cea mica la Cheile Gradistei-Fundata

 Si ski la Bran/ Zanoaga:

Bucla trei Eco Marathon

Sunt cateva zone de o frumusete "crunta" care intra in categoria: TREBUIE SA AJUNGI ACOLO MACAR O DATA IN VIATA. Spre norocul nostru multe nu sunt departe de Bucuresti si inca pastreaza acel farmec "neatins" de industria turismului de masa (de multe ori prost inteleasa de romani). Pot sa spun ca Moeciu de Sus pentru noi e un loc minunat si aduce putin cu zona Tirolului dar cu un farmec romanesc.

 Daca nebunia din zona se opreste la castelul din Bran, pe dealurile din Moeciu de Sus si din Fundatica timpul a ramas aproape "incremenit" si asta ne bucura mult. Sa fie clar, nu cautam acel turism de enspe stele care ne lasa un gust tare amar, nu vrem cazare de lux sau un hotel de minim zece etaje si cu o parcare plina de asfalt. Chiar si in Austria am evitat statiunile pline ochi de turisti  si de hoteluri inghesuite, am ales satele aflate la 10-15 km de domeniul schiabil si care pastrau acel specific pe care puteai sa-l gasesti doar la localnici. 

Si ca sa nu ma abat prea mult de la subiect, inchei cu aceasta idee:  cautam natura asa cum era ea pana sa apara turismul industrial si ma bucur ca am regasit-o pe dealurile din Moeciu de Sus. 

Si ca sa iasa o tura cu adevarat speciala i-am luat la drum pe Mihai si pe patrupedul lui de incredere Oscar. Am avut o trupa frumoasa cu caini, bebel si cu un cuplu de parinti care nu-si tine copilul de un an si trei luni inchis intre betoanele din Bucuresti. Asa ne place, asta o sa facem cat de des putem...

Aici am pus track-ul, timpul e unul mediocru, dar cine are chef sa alerge pe dealurile din zona cand vremea e frumoasa si nimeni nu ne grabeste:

Trebuie sa instalez o versiune mai noua de Photoshop, cea pe care o am acum ( sapte daca nu ma insel) e ciudata si pozele pierd repede din calitate dupa ce le prelucrez. O fi si din cauza blogger-ului care papa mult din calitate pozelor prin diverse metode de compresie? Sincer nu stiu, dar pozele originale aratau ceva mai bine.

Ca sa nu o lungesc prea mult, recomand bucla trei de la Eco Marathon, nu aveti nevoie de GPS ca sa va orientati ( traseul e foarte bine marcat cu o banda roz), dar trebuie sa tineti minte ca o sa treceti prin multe proprietati si trebuie sa lasati totul asa cum ati gasit acolo.

Sper sa va placa de Bianca (cea care "beneficiaza" de o super sedinta foto la fiecare iesire pe munte) si de cei doi hami...cele trei personaje principale din aceasta postare: